Adriana. Cuvinte din iarna vieţii. Memorialistică.

                                Note de lector

În 2014, la Editura PIM din Iaşi a apărut volumul Adriana. Cuvinte din iarna vieţii, autor cunoscutul scriitor Ion N. Oprea. O carte deosebită prin tematică, dar şi prin modul de alcătuire şi tratare a subiectului privind vârsta a treia. La început, în loc de introducere, autorul preferă subtitlul Destăinuire, în care sunt cuprinse datele unei întâmplări care a condus la naşterea acestei cărţi. Vorbim despre  publicarea în Formula As, în anul 2013, a unui articol intitulat  Surpriza lacrimii, semnat de Adriana Andreiaş-Micu şi care se referea la viaţa unei prietene cu care a convieţuit în Căminul Schitul Darvari, Bucureşti, uitată aici „de cei dragi ai ei, adică plasată într-un fel de singurătate care însemna părăsire, pe seama statului”.

Corespondenţa cu doamna Adriana este cuprinsă în această carte, fapt pentru care autorul scrie: „…Cartea aceasta aş aprecia, este o cronică vie a ceea ce este viaţa şi activitatea într-o astfel de instituţie unde totul este bine organizat, gazdele şi oaspeţii lor ducând o viaţă normală, cu bucuriile şi relele întâmplătoare, dar mult mai atent trăite decât dacă sosiţii ar fi rămas acasă sau pe stradă”.

Autorul cărţii Ion N. Oprea, autointitulându-se drept „scribul, dactilograful”, ne spune că volumul cuprinde amintirile unui om care la o vârstă venerabilă, peste 9o de ani,  trăieşte într-un cămin  de bătrâni, cu prezentarea activităţii personalului medical, de asistenţă şi administrativ, al unor oameni cu gesturi umanitare precum George Păunescu şi calităţile deosebite ale asistaţilor etc.

Am găsit şi interesante şi actuale amintirile despre sat unde este şi rămâne veşnicia, cum spunea Lucian Blaga, sat numit… „locurile copilăriei ne sunt culcuş cald sufletului şi mai ales al zilelor de sărbătoare sau comemorărilor care ne adună pe mulţi”. Şi tot aici, în paginile următoare, întâlnim versui sub titlurile Casa părintească, Tricolorul, Limba noastră, Dorul de casă, Dor de satul meu şi altele cu mare valoare afectivă pentru orice cititor. „Mi-e dragă ţara că-i a mea/ Mi-e drag şi tricolorul/  Că tricoloru-i românesc/ Şi cu el mă mândresc/ …Aşa  că tricolorul ne reprezintă ţara/ Şi pe pământul ţării, pe toate instituţii/ Tricolorul înălţat, el fâlfâie în vânt/ Şi este admirat” (Tricolorul).

Scriind despre  persoanele care lucrează în cămin, Adriana vorbeşte cu admiraţie despre familia Emilia Iorga, Geta Manta, Mariana Gheorghiţă, persoane încărcate de bunătate, de frumuseţe morală şi de respect faţă de vârstă. Credinţa în Dumnezeu, viaţa şi conduita pline de evlavie le-am întâlnit şi în versuri precum : Grija, Ce este omul, Veniţi creştini la rugăciune, Ridica-voi ochii mei spre ceruri, Nu mai fi trist o suflete dragă, Mulţumesc măicuţă sfântă, Noapte de vis ş.a. Aceste poezii cuprind versuri cu o anume frumuseţe a exprimării, cu idei de înaltă morală creştină şi cu îndemnuri de a face bine semenilor oriunde ne-am afla. „Mulţumesc măicuţă sfântă/ Că mi-ai dat linişte multă./ Mi-ai dat casă, mi-ai dat masă,/ Mi-ai dat pensie frumoasă”.

Scrisoarea semnată de Marcela Badea şi adresată scriitorului Ion N. Oprea (21. 11. 2013) cu evocări istorice semnificative pentru comuna Călugăreni- Prahova şi nu numai impresionează prin mulţimea datelor despre „războaiele neamului”, viaţa şi devotamentul românilor din zona Buzăului, dar şi frumuseţea moral-patriotică a personalităţilor enunţate în scrisoare, inclusiv tatăl şi fratele său.

Sunt redate şi multe alte scrisori şi poezii care dovedesc puterea creativă şi a oamenilor în vârstă, dar mai ales calităţile de apartenenţă al acestora la locurile natale, la valorile moral-civice şi la continuitatea între generaţii-bunici şi părinţi, copii, nepoţi.

Pe a doua copertă autorul a ales şi scris versurile lui Mihai Eminescu, alegere pe care o socotesc acum drept o reală inspiraţie: