Primit pentru publicare: 15 iulie 20116
Autor: Prof. D-r Dan PRODAN, redactor al Rev. Luceafărul (Bt)
Publicat: 17 iulie 2016
Editor: Ion ISTRATE

 O  PREZENTARE  A  TRECUTULUI  BISERICII  DIN  DERSCA, JUD.  BOTOŞANI

 Preotul Hapău Dumitru prezintă, în lucrarea Istoria Bisericii din Dersca, jud. Botoşani, Prefaţă de prof. d-r Dan Prodan, Suceava, 2016, 121 p., reperele cronologice, documentare, arhitectonice, funciare, administrative – financiare, de activitate pastorală, de ajutor civic – creştinesc etc. ale istoriei bisericii ortodoxe din satul Dersca, jud. Botoşani. Lucrarea este fundamentată pe  izvoare  istorice identificate  în  arhiva  Parohiei Dersca, la serviciile judeţene ale Arhivelor statului din Botoşani şi Iaşi, la Mitropolia de la Iaşi, la diverşi particulari etc.  Autorul   a   insistat  asupra   momentelor   şi  evenimentelor   reprezentative  din istoria satului şi bisericii din Dersca, pentru că satul ca aşezare rurală, sătenii ca locuitori băştinaşi şi biserica (instituţie spirituală, clădire, preoţi) sunt indisolubil legate atât în evoluţia complexă a unei  comunităţi   umane  rurale,   cât  şi  în   studierea  tematică  multi – sectorială   a amintitei evoluţii.

Astfel,   parohul   din   Dersca   a   prezentat   informaţii   despre   satul   Dersca   (atestat documentar în 1470, august 25) şi biserica acestuia în evul mediu şi la începutul epocii modern (Satul Dersca şi Biserica, pp. 7 – 18), despre paharnicul Petrache Cazimir, proprietarul moşiei Dersca şi ctitorul bisericii de piatră, zidită în 1806, despre următorii proprietari Petre Mavrogheni, Pavel Stoianovici, Iosif Uhrinovschi, Hector de Burbure (Petrache Cazimir şi următorii proprietari, pp. 18 – 36). Apoi, evoluţia satului şi bisericii în timpul Primului Război Mondial (Primul Război Mondial, pp. 36 – 48), în perioada interbelică (Rezidirea actualei biserici, 1929 – 1933, pp. 41 – 48) – (Dosarul Parohiei Dersca – 1938, pp. 48 – 56), în timpul celui De-al Doilea Război Mondial (Războiul 1944 – 1945 – Refugiul), revenirea la Dersca din refugiul la Dragodana, jud. Dâmboviţa, perioada post – belică (Reîntoarcerea din refugiu şi perioada comunistă, pp. 59 – 78), informaţii despre biserica din Vitcani (Monografia Bisericii Vitcani, pp. 79 – 91). Un document destul de important a fost Dosarul Parohiei  Dersca  (1938),  care radiografiază starea bisericii (arhitectură, instituţie creştină, sursă de educaţie religioasă – morală – civică), a credincioşilor ortodocşi, activitatea preotului Valerian Brânzei în ultimul an de pace al perioadei interbelice. Postfaţa prof. d-r Gheorghe – Florin Ştirbăţ completează informaţia tematică expusă de autorul cărţii (pp. 93 – 96).

În Anexele documentare autorul a introdus 26 de izvoare istorice diverse (documente, manuscrise, fotografii, cărţi poştale etc.) referitoare la tema studiată, pe care, de altfel, se fundamentează ştiinţific prezentarea trecutului bisericii din Dersca.

Prezentarea autorului este cronologică, curgătoare, de la document la fapte, implicaţii, urmări, de la cauză la efect, de la credincioşii ortodocşi şi sat la biserică,  preoţi,  viaţă cotidiană, de la naştere, botez şi nuntă la sărbători, moarte şi pomenire. Oamenii şi preoţii s-au născut, au muncit, s-au bucurat, au construit, apoi au murit, în urma lor rămânând construcţii, biserici, cimitire, morminte, cruci, documente, mentalul colectiv, amintiri de familie etc. Mulţi enoriaşi ai Parohiei Dersca, jud. Botoşani, se vor regăsi, prin înaintaşii lor şi prin ei înşişi, direct sau indirect, în monografia părintelui paroh Hapău Dumitru. Din acest motiv, cât şi din altele, printre care mândria de gospodar rural şi de fruntaş al satului, sunt ferm convins că această carte trebuie să se găsească în casa şi sub icoana de pe perete a fiecărui credincios ortodox al Parohiei Dersca.

Cartea preotului Hapău Dumitru este o lucrare de istorie parohială, o contribuţie la cunoaşterea trecutului unei comune din jud. Botoşani, o invitaţie la meditaţie religioasă – civică rurală, un exemplu aplicat de pedagogie şi morală creştină ortodoxă cetăţenească. Ea este, de asemenea, o modestă contribuţie de istorie locală, în vremuri în care tineretul, mai ales, dar şi maturii ori bătrânii, îşi pierd uneori reperele morale, civice, cetăţeneşti, ortodoxe, plutind pe ape tulburi care, de cele mai multe ori, trag violent în adâncuri sufletele rătăcite şi vulnerabile, de puţine ori aruncând pe maluri persoane cu exerciţiul raţiunii în derivă. Elementele punctuale perfectibile ale cărţii, în text şi la notele de subsol, cunoscute şi auto-asumate de cucernicul părinte, vor fi îndreptate, fără tăgadă, într-o viitoare ediţie, trudită cu mai multă atenţie şi cu neîngrădită răbdare.