De sus de pe vârful muntelui cu stihii ascunse, prevestitoare de nenorociri ,Valea Zăbalei părea un balaur cu trupul inelat. Picioarele se întindeau până la pădurea de foioase, iar capul cu gura larg deschisă părea intrat în munte.

•     Prin asemenea locuri stranii doi tineri, soț și soție, orbecăiau, căutându-și cei doi copii dispăruți din cubul –container de mai multe zile. Sultana deseori în miez de noapte vedea sub razele lunii zeci de păpușari jucând îndrăcit un dans asemănător cu cel al ielelor. Copiii lor se învîrteau în cerc râzând în hohote la fiecare nouă rotire. Prin somnul greu încerca să-i strige.  Alin și Alina își vedeau de joc, râzând cristalin, făcându-i parcă în ciudă.
•         Căutarea sterilă îi scotea din minți. De fiecare dată ajungeau de unde au plecat, în aceeași Vale a Zăbalei din care nu reușeau să iasă.
•         Era deja vineri, a cincea zi a căutării. Noaptea pândea tainic din pădurea cu scrâșnet de copaci obosiți. Pârâiașul Zăbălica luneca aproape lipit de pământul argilos. Parcă mai fuseseră pe aici. Peisajul părea încremenit.Ierburi înalte prin care mișunau toate ciudățeniile de pe pământ, într-o armonie de invidiat. Șoareci neobișnuit de mari, șerpi frumos colorați, gușteri iuți se fugăreau amical. Aici era într-adevăr democrație.
• Antonică, ieri-seară valea era mai prietenoasă.
• – Poate am nimerit noi la o oră când această microfaună se odihnea sau servea masa.
• – Sau poate erau la vreo agapă în fntâna cu apă verde.
•           Între timp lumina zilei de vară se micșoră. Venea o nouă noapte de vară pe Valea Zăbalei.
• – Trebuie să ne grăbim ,Sultana mea dragă! 
•        Cei doi scoaseră în grabă cortul cub din husă, îl umflă bine până luă forma de cub cu două compartimente. Cuplară atent acumulatorii , lăsară scara de acces și cu telecomanda ridicară cubul cam la trei-patru metri de sol, o distanță de siguranță. Urcară și ei pe scara de frânghie, traseră scara în interior. După ce realiză izolarea completă de exterior, aprinseră o lumină de veghe, De la o vreme, pentru cei doi soți temerari, hrana nu mai era o problemă. Făceau parte din lotul lărgit de cosmonauți care se antrenau pentru o călătorie în spațiu. Consumau alimente sintetizate în pilule.

•  Își traseră costumele pentru noapte, ascultară două-trei știri și coborâră lin în lumea lui Moș Ene, care vine pe la gene.
•            De obicei, Antonio dormea mai ușor. Ceva neobișnuit se întâmpla cu insolitul lor hamac neobișnuit. Din când în când, cubul –dormitor se mișca haotic, Privi prin vizorul de veghe racordat la infraroșii.        Sub cub, vreo zece păpuși uriașe, cu prăjini de bătut nucii se chinuiau să  agațe balonul și să-l tragă jos. Era o situație de mare pericol. Antonică avea la dispoziție două variante de oprire a tentativei de coborâre a cubului :să-l mai urce doi metri sau să activeze sistemul de protecție magnetică, cu riscul de a face victime . Optă pentru varianta a doua. Pentru început, eliberă un flux magnetic de putere mică. Păpușile începură să tremure, dar nu se întâmpla nimic. Ciudații agresori făcură piramidă și chiar reușiră să acroșeze un colț al cubului. Antonică îș trezi cu grijă soția , îi vorbi codificat și o rugă să țină cuplat mânerul de avarie-pericol. Sistemul, folosit pentru prima oară , funcționă perfect. Păpușile manevrate de păpușari nevăzuți căzură la pământ carbonizate una cîte una. 
• Cei doi soți abia așteptau să se lumineze . Mai întâi priviră prin hubloul fereastră. Totul era ca în seara trecută. Coborâră cubul. Începură să aibă îndoieli. Fusese un coșmar?
•  Își luară micul dejun de viitori cosmonauți  și reîncepură  căutarea celor doi năzdrăvani , care cu siguranță erau prin apropiere.

     Va urma !

 VASILE LEFTER, MEMBRU UZPR