•     După carnagiul rămas cu autor nedovedit, pe Valea Nărujelului reveni liniștea. În așa loc uitat de Dumnezeu se poate întâmpla orice. Călugărițele erau speriate de cele petrecute în noaptea de luni spre marți. Bursucii nu aveau nicio vină. Vinovați erau păpușarii în frunte cu cel din vârful prăjinii. Nelipsiții bursuci roboți fuseseră programați să ucidă. 
• Cosmin se simțea vinovat că nu lăsase pază. Colonia va fi de acum vegheată de un bărbat și o femeie dotați cu o armă de foc.
•           Totul trebuia uitat repede. Viața merge înainte. Alți oameni, alte ursitoare. Era prima dată când cei din „Speranța” socializau. Ceai și cafea. Minciunele tradiționale.  Nimeni nu vorbea. Fiecare era cu gîndurile lui.
•       Prima care sparse tăcerea fu Axinia:
• – Dragii mei colocatari!  Vreau să vă propun schimbarea denumirii așezământului nostru. „Speranța” nu prea se mai potrivește. Eu zic să scriem pe un bilețel câte o denumire și să votăm.
• – Bravo, cadeto! Ideea e bună.
•         Ad hoc fu alcătuită o comisie condusă de Alin. Majoritatea denumirilor aveau tentă religioasă. Comisia se opri la numele de „Dor de lume”.
•         Alin se simți fulgerat de ochii verzi ai puștoaicei mai mare cu doar câțiva ani decât el. Sora lui înțelese că nu e lucru de glumă. Cei doi adolescenți păreau făcuți unul pentru altul.
• Alin îi făcu un semn discret Axiniei să se apropie. O trase deoparte și fără nicio ezitare
•  o sărută pe frunte. Oare se înfiripa o nouă idilă între zburdalnucul băiat al viitorilor astronauți și sfioasa fecioară?
•            Bărbați și femei păreau bucuroși că pe Valea Nărujelului puteau pescui  păstrăv. Măicuțele îl gătiră ca la carte ,primind oarecum jenate laudele tuturor. Masa începu cu o rugăciune. Noua comunitate începea să aibă reguli.
•          Puțină licoare adusă de la mănăstire dezlegă limbile și primele perechi porniră pe potecile înguste ale muntelui vegheate din umbră de privirile grupului de păpușari mai tineri ,ispitiți de siluetele călugărițelor ,care păreau coborâte dintr-o lume ireală. 
•          Soarele era gata să plece la culcare, obosit după o zi de toamnă românească târzie.

        VASILE LEFTER, MEMBRU UZPR

      .