Adrian Păunescu s-a născut la 20 iulie 1943, în satul Copăceni, comuna cu același nume, județul Bălți, România (astăzi, în raionul Sângerei, Republica Moldova), a copilărit în satul Bârca, județul Dolj și a murit la 5 noiembrie 2010, la București, fiind înmormântat la Cimitirul „Bellu” din Capitală. A absolvit Facultatea de Limba și Literatura română a Universității din București. A fost căsătorit de două ori și a avut, oficial, un fiu și două fiice. A publicat peste 50 de volume – majoritatea de poezie (însumând peste 300.000 de versuri), dar și reportaje, un jurnal, interviuri, traduceri, un roman, proză fantastică, studii critice și literatură pentru copii. A fost redactor-șef al revistei „Flacăra” și director al revistei „Zig Zag Magazin” și al ziarului „Sportul românesc”. A fondat și condus revistele „Vremea”, „Totuși, iubirea” și „Flacăra lui Adrian Păunescu”. A fost fondator și președinte al Fundației Culturale „Iubirea”, al Fundației „Constantin” și al Așezământului „Adrian Păunescu”. A întemeiat și condus Cenaclul „Flacăra” (1973-1985), continuat cu Cenaclul „Totuși, iubirea” (din anul 1990). A realizat mai multe emisiuni de radio și televiziune. A fost senator în Parlamentul României și candidat la alegerile prezidențiale. Între multe alte distincții și omagii, a primit Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler (2003), Meritul Academic (2010) și titlul de membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova (2010). Busturi ale sale sunt amplasate în mai multe localități din România și Basarabia, liceul teoretic din comuna Bârca, județul Dolj îi poartă numele (din 2003), iar la Chișinău a fost emis un timbru cu chipul său (2013).

Elena Tudor Chetrari s-a născut la 8 iunie 1979, în satul Copăceni, raionul Sângerei, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (astăzi, în Republica Moldova. Este căsătorită și are un fiu și o fiică. A absolvit Școala Medie (în prezent, Gimnaziul Adrian Păunescu) din satul Copăceni. Este ghid al Casei-muzeu Adrian Păunescu din satul Copăceni (din anul 2024).

Despre muzeu și viața marelui poet, mi-a vorbit într-un interviu realizat la 27 iunie 2024, la casa memorială a acestuia.

– Descrieți, vă rog, muzeul.

– Casa nu este cea originală, care a fost închiriată de părinții poetului, dar e o reproducere fidelă a acesteia și a fost construită pe locul ei, fiind inaugurată în anul 2020. Cuprinde două camere și o tindă între ele; în camera „de curat” sau casa mare, sunt expuse volume de versuri și proză ale lui Adrian Păunescu, cărți ce i-au fost dedicate, albume, reviste și ziare editate de el, manuscrise, fotocopii, medalii pe care le-a primit și imagini din activitatea Cenaclului Flacăra. În camera de zi, avem un patefon, o mașină de cusut, un fier de călcat cu cărbuni, un sunduc [ladă de zestre], o coasă mai veche, o furcă pentru tors, o covată, o masă cu scaune, oale de bucătărie, câteva scoarțe și o fotografie a casei originale; soba a fost reconstruită după modelul celei originale. Mai poate fi văzut leagănul în care poetul era adormit de mama sa, dar el nu a stat aici mai puțin de trei ani, pentru că părinții lui veniseră de peste Prut în 1941 pentru a fi dascăli la copiii din sat și s-au refugiat în țară în 1944, la ocuparea Basarabiei de către ruși. Tatăl, Constantin, era directorul şcolii care se afla pe locul grădiniţei de azi, iar mama, Floarea, preda mai multe discipline.

– Ce se află în curte?

– În ogradă, se găsește Centrul Cultural al Limbii și Literaturii Române, pe a cărui scenă unde au loc diferite manifestări culturale, între care și Festivalul de Muzică Folk Galbenă gutuie. Copacii au fost sădiți în ultimii ani, când au fost amenajate straturile cu flori și au fost construite aleile și gardurile.

– Mai există în sat și alte semne de cinstire a memoriei poetului?

– În apropiere, se află gimnaziul care, din 2013, îi poartă numele, iar, în curtea acestuia, este amplasat un bust al său. De asemenea, în cinstea sa a fost creată, în anul 2016, Fundația Copăceni Virtus Daciche Redivivus.

Florin Bălănescu