Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Părtaș cu har la strălucirea Luceafărului, TĂNASE GROSU: RAPSODIE ROMÂNĂ

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 22 Apr. 2018
Prezentare de Ion ISTRATE
Sursa informațiilor: comunicări interpersonale
Publicat: 23 Apr. 2018

Părtaș cu har la strălucirea Luceafărului

GROSU, TĂNASE

Născut la 18 Iun. 1952, București, din părinți Nicolae și Maria, cu rădăcini materne în comuna Cârja – Vaslui. Licențiat în Drept economic – administrativ și Master  în Drept internațional , Facultatea de Drept din cadrul Universității București.
Cu har în domeniul creației, nu a renunțat la legendarul calamus – creion sau stilou – ca unealtă de lucru literar, dar nici la gândul că va părăsi vreodată generatorii stimulativi a inspirației, afirmării și consfințirii idealului artistic – cenacluri, concursuri, reviste literare -.
Activitatea literară: este membru al Cenaclului Revistei „Periscop”, devenit Cenaclul ,,Ileana Vulpescu”; a participat la confruntări literare: Concursul Național de Poezie „Aurel Dumitrașcu” de la Piatra Neamț (sept. 2015) și la Festivalul Internațional de Poezie de la Sighetu MarmațieiConcursul pentru manuscris (oct. 2015); Festivalul internațional de poezie „Adrian Păunescu” (dec. 2017); a publicat în: „Periscop” nr.4 (36), anul IX/ oct. – dec. 2016; „Convorbiri Literare”, anul CL/ ian. 2017,  la rubrica „Curier de ambe sexe”; „Arena Literară”, anul 2/ nr.5/ mai-iun. 2017 ; „Flacăra lui Adrian Păunescu”, serie nouă, anul XVII, nr.26 (804), 27-28 (805-806), 29 (807) și 33 (811)/ 2017, nr.41-42 (819-820)/10-16 XI 2017, nr.822-823/24-30 XI 2017; ,,Luceafărul” – cronică literară (Luceafărul online).

OPERA literară a înmănuncheat-o în trei volume OTIA, CHOROS și EPE, un quam maximis itineribus publicului.
Sigur, în anumite ocazii creația literară i-a fost percepută și apreciată de scriitori și critici literari precum:  Nicolae Manolescu, Alex Ștefănescu, Cosmin Ciotloș, Sorin Lavric, Ioana Pârvulescu, Gh. Grigurcu, Grete Tartler, Florentin Popescu, Adrian Alui Gheorghe, Cassian Maria Spiridon, Nicolae Sava, Eliza Roha, Mihai Maxim, Aureliu Goci, P. P. Carpen.
*
Tănase GROSU, părtaș la strălucirea Luceafărului acum, în Anul Centenarului Marii Uniri, cu poemul:

RAPSODIE ROMÂNĂ

S-a-nvrednicit Dumnezeu cel sfânt sau… firea,
Și-a creat nu în opt zile, ci-n suta mia,
Cu aleasă aplecare, un boț de lut, uns România.
Și-a-nfipt în glie genunchii sfinți ca o etravă
Și-au apărut împăduriți Carpații, semeți și supli, în potcoavă.
Precum și dealuri, lunci, câmpii din pletele-i cânepii.
Fâșii smaraldine din ceruri a smuls cu-ngrijeală
Lacuri, izvoare, râuri și mare prinzând ca o beteală.
Și-a-mbrățișat aci soarta, dintru ’nceput,
De-un car de ani, un popor harnic, priceput.
Am tot doinit, am tot horit și-am tot jelit:
Văitarea, plângerea de milă, bocitul n-au priit.
Însă zidit-am case, durat-am, pe făgașe, sate și orașe.
Și-apoi, măi fârtate, pusu-ne-am iar pe fapte:
Lăsat-am la o parte frunza, fluierul și naiul,
Cetera și buhaiul, boleroul la solz de pește.
Hai, dușmanii prăpădește, cât zis-ai: „Trei păzește!”
Negura hună și cea tătară ne-au făcut câmpia pară;
La văleat de lume bună, ne-am tăiat în Semilună;
Reglând organic, vipia slavă ne-a luat ceva din vlagă;
Pe la chindie, chezara lăcomie ne-a smuls din transilvănie.
Vajnici Domnitori și Regi destul ne-au ținut întregi.
Am descălecat creând o țară, frizând și urgia barbară.
Evropei par desuete provinciile noastre-n buchet.
Cei nevolnici și cei tari smuls-au țării două hălci mari.
Pârjolul marelui război adusu-ne-a teritoriu-napoi,
Nu fără lupte, magnifice sacrificii și puține beneficii.
A mai rămas o singură o rană: Basarabia moldavă.
Și-n veacul nou rămas-au două orfeline ce le știm bine.
Dorința-i legitimă și trează: întoarcerea la patria-mamă!
Siamezele se vor regăsi vreodată, cu dor întregi-se-vor!
* * *
Îngăduie-mi un sincer cânt, Românie pământ străbun,
Și ție popor al meu străvechi, mult prea bun!

12.04.2018

 

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5