Pasărea mălai visează și calicul praznic

Un asemenea proverb
Unde nimeni nu-i superb,
Mi-a inspirat o poezie,
Să trăim în feerie.

Așadar, precum s-ar zice
Să ne țină și-un novice,
Că-n viață nimic nu se aruncă
Că doar nu trăim în luncă.

Că în municipiul Botoșani,
De-atâția ani, de-atâția ani,
Unde am o viață îndestulată
Și de prieteni lăudată.

Mai ales în fapt de seară
Să ascult ca pe-o vioară,
Un concert de păsărele
Ce te-nalță-n toate cele.

Când foamea ajunge de strigă
Sunt bune, resturi de mămăligă,
Și le punem în castroane
Pentru vietăți sărmane.

Resturi consumate pe loc
Și pentru-a puilor noroc,
Ce-i vor însoți într-o zi
Prin zăvoaie și câmpii.

Despre calic, nu am ce spune
Până prostia n-o apune,
În vâltorile vieții,
Al uitării și tristeții.

Nu poți fi credibil destul,
Când și prostul e fudul.

Iunie 2026