• Bat clopotele pe o vreme iluzorie
• Personajele ies noaptea din istorie
• Şi trec în noi fără contur
• Pe Calea Mănăştur.
• .
• Trag stele pe-o dungă de vânt
• Iar oamenii amnezici uită ce sunt
• În tranvaiul ce face un tur
• Pe Calea Mănăştur.
• .
• Între două scuipături şi-o înjurătură
• Aşteaptă să le pice-o mălăiaţă-n gură
• Iar pe la colţuri mai sparg un abajur
• Pe Calea Mănăştur.
• Morfolesc cuvinte ne-nţelese
• Fetelor ce se mai văd mirese
• Vagabonzi fără cusur
• Pe Calea Mănăştur.
• .
• Sub fusta crăpată ascunsă de mamă
• Înfloresc pe pulpe crini de teamă
• Când pentru ele băieţii fac stânga-nprejur
• Pe Calea Mănăştur.
• .
• Trec şi eu şi nu ştiu unde
• O zână de mine se-ascunde
• Căci părul meu acuma-i sur
• Pe Calea Mănăştur.
• .
• Când Luna doarme pe cearceaf de peruzea
• În dorinţa de a mă urca la ea
• Aruncă un ghem de lumină-şnur
• Pe Calea Mănăştur.
• .
• Când stăm în casă cu botnița pe gură
• Visez la săruturi în realitatea dură
• De parcă aș fi pe-o barcă  pe Amur,
• Dar mă trezesc pe Calea Mănăștur.
• .
• Se prelinge din Casiopeea clipa târzie
• Cartierul întreg se mută-n Poezie
• Ascultând paşii Poetului ce urcă în azur
• Pe Calea Mănăştur.

Al.Florin Ţene