Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Pe urmele materialelor publicate: G. Tutoveanu în “Corespondenţă Fălticeneană” de Eugen Dimitriu. Precizări despre familia Ţanu

Primit pentru publicare de la autor, Ion N. Oprea, 3 martie 2014
Editor: Ana Maria Maluş, 3 martie 2014

Pe urmele materialelor publicate
G. Tutoveanu în Corespondenţă Fălticeneană” de Eugen Dimitriu
Precizări despre familia Ţanu                             

„Pe urmele materialelor publicate” era intitulată o rubrică frecventă în ziarele de odinioară, ea oglindea eficienţa muncii noastre şi o urmăream cu interes. Nu mai apare! Despre ce eficienţă să mai fie vorba în zilele noastre, a presei libere?

Şi totuşi… După ce am scris cele cinci volume despre trecutul istoric al Vasluiului, un profesor universitar din Bucureşti, originar din părţile judeţului studiat de subsemnatul şi care îşi căuta genealogia, domnul Florin Păncescu, mi-a scris: „În cărţile lui I.N.O. mi-am găsit geneza familiei mele!” Alt domn, rudă cu Ioan Antonovici, Antonovici cu numele, tot din Bucureşti, rudă cu Înaltul prelat de la Huşi, îmi mulţumea că am scris şi publicat cele 1000 de pagini „Ioan Antonovici-Depozitarul”, Editura PIM, Iaşi, 2011  şi îmi solicita sprijinul pentru reeditarea Cărţii  istoricului despre comuna Bogdana, premiată cândva de Academie. Cuvinte de preţuire am primit de la urmaşii familiei Taşcă când am devenit autorul volumului „George-Felix Taşcă şi Neamul Tăşculeştilor” de la Bălăbăneşti-Tutova, Editura PIM, 2011…

Iată, acum, alt motiv să-mi aduc aminte cât de utilă era rubrica ziarelor de altădată – pe urmele materialelor publicate.  La 25 februarie a.c. în revista Luceafărul – Botoşani mi-a fost publicat articolul G. Tutoveanu în „Corespondenţă Fălticeneană” de Eugen Dimitriu. Scriam acolo, redând ceea ce spunea autorul citat: „La 26 noiembrie 1974, un anume Dumitru Tanu îi scria din Bucureşti lui Eugen Dimitriu că a vizitat Casa memorială a oamenilor de seamă a Fălticenilor… în octombrie din acest an (şi) mi-a răscolit profund sufletul, la glasul amintirilor… începând cu cei care mi-au pus întâi pana-n mână – în clasele primare… Arhipescu 1900 I; Gh. Tutoveanu poetul, clasa II 1901/2i – Radu- apoi Mihail Sadoveanu 1902/ 3 –  clasa III, Serafim Ionescu 903/ 4 clasa IV…(vol. II, p.1015)”.

Surpriză mare pentru mine e faptul că la doar două zile distanţă, la 27 februarie, h. 4,57, directorul revistei Luceafărul, domnul Ion Istrate, îmi redirecţionează un mesaj (scrisoare), primit la redacţie, despre unul din personajele articolului meu: “Am citit articolul dumneavoastră în care spuneţi că apare o corespondenţă trimisă de Dumitru Ţanu care a avut profesori pe marii poeţi şi scriitori din Fălticeni.
 Dumitru Ţanu a fost doctor în economie, terminând la Paris Facultatea cu 8 doctorate în economie. Poate este un necunoscut pentru lumea scriitorilor dar a fost un om fanatic, recunoscut pe plan  mondial. A întreţinut corespondenţă cu zeci de personalităţi din lume.
         Dumitru Ţanu a fost fratele bunicului meu Ţanu Neculai care a fost secretarul general al Primăriei şi primar al Fălticenilor în perioada interbelică.
         Dumitru Ţanu, cu doctorate în economie la Paris, a fost membru al unui număr de 8 Academii din lume (a fost considerat un genial al economiei, fiind propus la Premiul Nobel pentru ceea ce a făcut. A fost Directorul General al Băncii din Alba Iulia, Guvernator al acesteia, şi după ce s-a mutat la Bucureşti a fost Director de investiţii al Băncii Naţionale a României până la vârsta de 93 de ani. Un geniu al economiei şi la data morţii era cel mai în vârstă salariat din lume. Vorbea 8 limbi la perfecţie. Familia lui a dat 12 fraţi care toţi au fost intelectuali de seamă ai oraşului.
         Gheorghe Ţanu, senator şi deputat în mai multe legislaturi. Ştefan Ţanu, colonel în Marele Stat Major în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, decorat cu toate distincţiile din top, absolvent MAGNA cum LAUDE al Academiei militare SAN CYR, ca şef de promoţie, avansat de la revoluţie la gradul de general maior.
         Bunicul meu a fost avocat, cu doctorat în drept la Paris.
         Am simţit nevoia să vă clarific un pic articolul excelent realizat domnule Ion N. Oprea – referitor la G. Tutoveanu în „Corespondenţă Fălticeneană” de Eugen Dimitriu, publicat la 25 februarie a.c. în LUCEAFĂRUL”

Scrisoarea din care face parte fragmentul  care îl enumeră pe G. Tutoveanu cuprinde şi alte informaţii interesante pentru cititori: „Alăturat, zice expeditorul, vă trimit, după cum v-am promis – cu destulă întârziere – această fotografie luată în grădina publică din Tg. Neamţ în dimineaţa zilei de 15 iunie 1915 a corpului ofiţeresc a(l) fostului regiment de infanterie nr. 16 Suceava – din Fălticeni, după executarea unui marş de noapte, în deplasare din tabăra de la Fântâna-Mare.

De aici Batalionul 4 comandat de Maiorul Balmez (primul din rând, stânga) s-a deplasat la Broşteni pe Bistriţa. Deplasarea s-a executat pe acolo secret faţă de grănicerii austrieci de la Cornul Luncii (graniţa de atunci) Stănişoara.

Celelalte 3 batalioane – Comandantul Regimentului fiind Col. Gheleme – le-am deplasat la Ciumuleşti pe Valea Moldovei spre a nu fi prea aproape de graniţa de la Buneşti. Aici a rămas Regimentul şi după lăsarea mea la vatră în noiembrie 1915 ca plutonier teterist.

În această fotografie ce reprezintă pe toţi ofiţerii activi şi de rezervă ai regimentului, veţi observa, în rândul de jos, dreapta, pe Mihai Sadoveanu. Tot aici veţi găsi pe Căpitanul Vulovici – poetul, care a căzut de-un glonţ-n frunte în Carpaţi în lupte din 1916; precum şi atâţia alţi eroi căzuţi sau răniţi pe câmpurile de luptă după 15 august  1916.

Vă va mira faptul că în primul rând al fotografiei vedeţi şi  atâtea soţii ale ofiţerilor, veniseră de la Fălticeni, spre a-şi lua rămas bun, de la soţii lor, ce plecau pe zone. Cred că explicaţii, de mai sunt necesare,  ar putea să vă dea contimporani de-ai mei – colegul Cardaş, Dl. Gheleme… (de aici este desprins fragmentul redat mai sus),

…Apoi la Gimnaziul „Al Donici” – „N. Gane” în 1904/5, Vasile Lovinescu – fiul său Octav Lovinescu, Holban (învăţător); V. Ciurea –Eugen Lovinescu (la micul bacalaureat).

Colegi – A. Băeşu – pictorul şi atâţia cunoscuţi sau citindu-le operele.

Vă sunt adânc recunoscător pentru amabilitatea cu care ne-aţi primit vizitând această emoţionantă icoană – ce reprezintă „Casa oamenilor de seamă” din Fălticeni.

Cu adâncă recunoştinţă pentru toţi cei ce-au păstrat, cules, donat şi recuperat după vitregia „vremurilor de bejenie” ce-au trecut în decursul unui veac până azi când au ieşit iar la lumina tuturor!
Al D-Voastră,
Dumitru Ţanu
Bucureşti, Sectorul 2, Str. Ghiocei, 7A

Din subsolul paginilor cărţii citim comentariile autorului Eugen Dimitriu, relativ la Dumitru Ţanu care coincid cu ce îmi scria Ion Istrate: „Funcţionar originar din Fălticeni, făcând parte dintr-o numeroasă familie care a dat avocaţi, ofiţeri, cadre universitare, negustori etc. La vârsta de aproape 100 de ani, Dumitru Ţanu se plimba prin  Bucureşti, unde s-a stabilit.

Dumitru Ţanu a vizitat „Galeria”,  cu un   frate al său, colonel pensionat. Am avut cinstea să le fac ghidajul, cu care prilej mi-am dat seama încă odată că Muzeul place, că le-a răscolit amintirile tinereţii, că sunt ataşaţi de oraşul natal şi de bună seamă vor face reclamă cunoscuţilor, pentru a dona documente şi piese interesante, noii instituţii culturale din casa Lovineştilor”.

Cartea „Corespondenţă Fălticeneană” cuprinde de la p. 1016- 1031 corespondenţă cu George Ţanu, „cadru universitar, matematician, la Politehnica din Cluj. Originar din Fîlticeni, fost elev al Liceului Nicu Gane”, scrie la subsol (p. 1016)  Eugen Dimitriu, unele scrisori de la Cluj fără să ajungă la destinatar.

La una din scrisori, expediată din Cluj la 24 septembrie 1977 (p. 1025) i se comunica adresa doamnei Dimitriu Geta, str. aviator Petre Creţu nr. 8, Bucureşti, sector I, pentru trimiterea broşurilor de către Eugen Dimitriu. La subsolul paginii aflăm cine este Geta Dimitriu: „născută Tomovici, originară din Fălticeni, fusese măritată în tinereţe cu un ofiţer, unchi al profesorului George Ţanu. Divorţată, s-a recăsătorit. Ea a locuit pe aceeaşi stradă cu mine şi o cunoşteam de când era elevă la Liceul de fete, fiind cu patru ani mai mare ca mine. Femeie de o rară frumuseţe, un mers şi o comportare de o autentică aristocrată. Speram să mai obţin de la ea vreo lucrare a lui Ion Irimescu, pentru muzeu. Portretul tatălui ei era deja la „Galerie”.

Asteriscul de la o scrisoare din 28 noiembrie 1977 (p.1028) trimite la alte informaţii interesante: „În scurtul popas clujean, l-am determinat pe profesor să doneze Fălticenilor biblioteca sa, extrem de valoroasă: beletristică, arte plastice, ştiinţă etc. În casa sa de pe Ştefan cel Mare, urma să se deschidă un fond documentar, pus la dispoziţia publicului… Personalitate marcantă a Politehnicii clujene,  avea şi numeroase lucrări personale, unele pentru străinătate. Cele circa 10.000 de volume ar fi făcut cinste oricărui oraş. Din păcate, cineva de la Primărie i-a spus cu indiferenţă că o asemenea donaţie nu prezintă interes!!! Acum, în iulie 1989, am auzit că şi casa lui, va fi demolată, intrând în planul de sistematizare. Cred că refuzul categoric al funcţionarului fălticenean, a fost un motiv de amărăciune care l-a afectat mult pe George Ţanu”.

Cartea de vizită de la profesor, din 27 decembrie 1978,  se pare că e ultima veste adresată lui Eugen Dimitriu, acesta notând în josul paginii 1031: „Dată fiind curiozitatea  unor intruşi dornici de a-mi cunoaşte corespondenţa, nu mai eram sigur dacă primeam toate misivele, sau dacă plecau cele pe care le expediam. Această carte de vizită, a fost ultimul semn de viaţă  de la omul de o rară fineţe şi de neasemuit caracter, care a fost prof. univ. George Ţanu. S-a stins, de un atac de cord,  în plină putere de creaţie, fără să mai aibă vreme a-şi exprima regretul  că părăseşte viaţa –Vale a plângerii – în care n-a avut norocul unui cămin fericit.

L-am regretat enorm şi-i simt şi azi lipsa, căci era sincer şi cu o mare capacitate de dăruire – altruistul prin vocaţie”.

Ţanu Lidia şi Nicolae semnează scrisoarea din 6 martie 1979 adresată lui Eugen Dimitriu, p. 1032. „Pictoriţă amatoare, de talent, din Fălticeni, soţia avocatului Neculai (Culiţă) Ţanu, unchiul prof. George Ţanu. Neculai a fost prieten din copilărie cu Jules Cazaban, cu Gr. Vasiliu-Birlic şi Vasile Vasiliu-Falti. Mi-a furnizat multe amănunte din viaţa acestor oameni mari, la care se adaugă şi amiciţia foarte strânsă cu Ion Irimescu”, explică într-o notă de subsol autorul.

„Georgel a fost şi el la Bucureşti câteva zile, venise de la Fălticeni, unde a vândut casa părintească, era destul de impresionat de acest lucru, însă trebuia să vândă, casa avea nevoie de îngrijiri urgente!

I-a părut rău, că a fost în imposibilitate de a veni să vă vadă şi să mai stea de vorbă cu D-voastră”, îi scriau ei din Fălticeni.

Iar Eugen Dimitriu nota la subsol: Georgel, „prof.  univ. George Ţanu, al cărui tată a fost frate cu Neculai Ţanu”; despre vinderea casei sublinia: „Aşa dar, încă o dureroasă rupere de locurile copilăriei, cu amintirile ei scumpe. Iată unde poate duce obtuzitatea unei funcţionare de la Primărie (cu studii superioare), la negarea interesului       pentru un fond documentar public de mare valoare!”

Vorbind despre familia Ţanu aţi observat, am indicat paginile referitoare la aceasta, pentru, eventuala documentare suplimentară a cititorilor interesaţi. Mai adaug: în „Corespondenţă Fălticeneană”, vol. I, de la p.246 la 257, sunt cuprinse scrisorile lui Eugen Dimitriu către Ţanu George care prezintă acelaşi mare interes nu numai pentru suceveni. De aici aflăm că „prof. George Ţanu îşi avea casa pe strada Republicii, peste drum de cea a lui Artur Gorovei, uşor în diagonală. Plănuiseră  cu profesorul de la Politehnica din Cluj organizarea unui fond memorial- documentar care să fie pus la dispoziţia cercetătorilor”, dar cineva a împiedicat realizarea proiectului.

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5