Primit pentru publicare: 16 sept. 2016
Autor: Ion N. OPREA, Membru de Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul (Bt)
Publicat: 16 sept. 2016
Redactor: Jan TRISTEA
Editor: Ion ISTRATE

Petruș Andrei din Puiești-Vaslui, poetul, în cartea recentă, „Călător prin timpul vieții mele”, îngrijită de doamna sa, profesoara Livia Andrei, rătăcit printre cărți și reviste…

Recent, de la Petruș Andrei, poetul, profesorul și prietenul de literatură, cum specifică și delimitează distanțele domnia-sa pe autograful care însoțește la 30 august 2016 din Puiești-Vaslui cartea „Călător prin timpul vieții mele”, ediție alcătuită de Livia Andrei, Editura Sfera Bârlad- 2016, 190 p., – „Lui Ion N. Oprea, această carte de suflet, prețuire, respect și prietenie literară, prof. Petruș Andrei” –constat ceea ce am spus în titlu, tratat de propria doamnă, sărut mâna,Doamnă,  la capătul lecturii, eroul alcătuirii, al cărții și lecturii noastre, mi s-a părut rătăcit printre cărți și reviste, nimic deosebit de rău, dar faptul îl invoc să se evite la întocmirea viitoarelor bibliografii, să nu-mi dezavantajeze prietenul…

După cum spune și prof. Lucia Munteanu (în Viața noastră, revistă de cultură și viață aparținând  Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor „Elena Cuza” Bârlad, p.13) volumul a apărut cu prilejul aniversării de către poet a frumoasei vârste de 70 de ani (La mulți ani!, prietene), evenimentul bucurându-se de participarea mai multor personalități bârlădene, revista suscitată, 111 p., destinându-i multe pagini.

Cartea se deschide cu un florilegiu – Mugure de strugure încălzit de soare sfânt, lacrimă de patimă, miere-n trestii de cuvânt – 70 de poezii dintre cele mai frumoase ale poetului, selecționate de nimeni altcineva, de soția sa, care îi cunoaște bine opera. Poezii surpriză, ca pentru soț, la a 70-a aniversare. Florilegiul amintit și de acad. Mihai Cimpoi care din „Înstrăinatul” îi citează versurile nu doar frumoase,ci care îi punctează originea, cum făcea Lucian  Blaga, originea și firea românului: „Am plecat de la izvoare/Și-am umblat în deal și-n vale/ ca o apă curgătoare/Când mai iute, când agale.//Și-am ajuns în loc anume/Și cu bune și cu rele,/Undeva în larga lume/Încercând să urc spre stele”. Florilegiu care  continuă cu un altul tot atât de major  – Petruș Andrei pe meridianele  lumii – și se încheie cu versuri, iarăși surpriză, traduceri în franceză, engleză, germană,spaniolă, italiană,greacă,  semnate de Elena Popoiu și Raluca Iancu, Oana Andrei și Irina Șerbu,Cristina Roșca Lorenz, Radu Hriscu Buiuca, Alina Sârbu, Denisa Balan, Adriana Păcuraru, p.108, bine ar fi fost ca semnătura lor să apară lângă textul expus, știe doamna-soție de ce!

Partea a doua a cărții cuprinde repere biografice, aprecieri critice asupra creației, -semnate de Constantin Ciopraga, Liviu Apetroaie, Simion Bogdănescu, Theodor Codreanu, Lina Codreanu, Grigore Codrescu, Nicolae Dabija, Emilian Marcu, Ion Gheorghe Pricop, Valeriu Stancu, Cristian Livescu, Gruia Novac, Gheorghe Țigău – ultimul cu un interviu, apoi  informații privitoare la lansarea primului volum al sărbătoritului, „Descântece de inimă rea”, editura Panteon, Piatra Neamț, 1995, la Casa Pogor, Iași, în prezența Arhimandritului-doctor Irineu Chiorbeja, starețul Mânăstirii Neamț, a poetului Lucian Vasiliu, a familiei și a colegilor de facultate, și vestea pentru români că poetul Petruș Andrei este posesorul și a Premiului Literar Naji Naaman,  Beirut, Liban,  pentru creativitate, 2015.

Lansate în anul 2002,  Premiile literare Naji Naaman, aflăm din ce se scrie în „Călător prn timpul vieții mele”, p.126, se acordă autorilor cu texte literare cele mai emancipate în conținut și stil, cu scopul de a revigora și dezvolta valorile umane, aceată cinste și bucurie, așezată apreciere, oferindu-i-se  și poetului de la Puiești-Vaslui, cu 2041 de participanți în competiție, din 60 de țări, scrieri în 32 de limbi și dialecte, învingătoare ieșind limba română și românul Petruș Andrei, alături de el fiind alți 58 de câștigători noi, 2015.

La anul, în luna august,  laureaților li s-a spus, vor avea textele tipărite în Antologia anuală a premiilor, publicată de Fundația Naji Naaman pentru Cultură Gratuită (FGC), cu atestat care le va conferi titlul onorific de membru al Casei organizatoare.

Tot în această parte de carte – a doua – sunt prezente dedicații, urări adresate poetului –după iubire… cu siguranță e PRIETENIA scrie pe filă, deși noi socotim că prin prietenie vine iubirea, că zice însuși Mircea Eliade „Dacă există o fericire pe pământ, apoi aceasta este  prietenia” (Viața noastră  nr.29,  iunie 2016, p.23) – de la Lina Codreanu,Theodor Codreanu, Nicolaie Mihai, Academia bârlădeană, Gruia Novac, Daniela Oatu, Teodor Pracsiu, Ion Gheorghe Pricop, Marinel Gîlcă, urmat de un redacțioal – „Petruș Andrei –Basmul cu cele trei zâne”, care înseamnă prezentarea biografică a fetelor sărbătoritului și a  alcătuitoarei de text –Petruș Andrei și doamna sa, Livia Andrei: Loredana, cea mai mare, Oana Bella, mijlocia, Elena, micuța.

Întrebat la un intervu, care este dintre toate poeziile sale cea mai mare realizare, spune cartea, poetul a răspuns cu mândrie: „Cea mai mare realizare a vieții mele sunt cele trei fete pe care le am și cei patru nepoței și-i mulțumesc bunului Dumnezeu pentru asta”, nepoții fiind Sînziana, medic stomatolog, Iași, Viviana și Victor, Canada, Smaranda, Iași, pe care noi am mai întâlnit-o și în altă carte, Petruș Andrei, și am vorbit despre ea.

Volumul, “Călător prin timpul vieții mele”, de Petruș Andrei, alcătuit de Livia Andrei, se încheie firesc, inspirit, cu imagini din Albumul intimității lor, amintiri cu familia, cu prietenii în diferite locuri – la Casa Pogor, Iași, la Bacău, “Zilele Bacovia”, 2015, la Bârlad, 15 ianuarie, 2016, Centrul cultural “Mihai Eminescu”, când Petruș Andrei a vorbit despre “Eminescu -150 de ani de la debutul poetic”.

Urmează în carte mărturia “Trecut-au anii…”, fotografia celor doi, înzepeziții, Livia și Petruș  Andrei, p. 181, suita volumelor publicate, revistele la care colaborează, activitatea la CARP “Elena Cuza” – Bârlad, la Universitatea “Al. I. Cuza”, Iași, diplome de tot felul, premii primite…

Spuneam în titlu, rătăcit  printre cărți și reviste,  în fișa biografică se cuprinde o vastă activitate  a lui Petruș Andrei, prezențe în antologii și dicționare, colaborări în alte volume și publicistica literară, dar spre supărarea mea, nu se spune nimic despre contribuția sa la activitatea Cenaclului literar la distanță, Cenaclul “Prietenia”, care nu-i  puțină. Poetul Petruș Andrei este un activ colaborator al Cenaclului nostru, prezent cu texte  la cel puțin volumele de antologie, poezie și proză, cu o temă dată: Darul vieții: Dragostea, 2014, p.232, Viață, viață…, 2015, p.19, Revistele? Luminoase, instructive și educative…, 2015, p. 79, 83. Nu uita…, 2015, p.54, fiind și unul dintre protagoniștii organizării manifestării – “Provocare, opera pro și contra”, organizată de Biblioteca municipală  Bârlad, sâmbătă 23 noiembrie 2014, invitat Ion N. Oprea, moderator Geta Modiga, printre vorbitori și  prof. poetul Petruș Andrei despre “Ion N. Oprea, două antologii de referință, Darul vieții: Dragostea și Dorul de-acasă” , susținute în plen, în sală și doamna Livia Andrei, și  cuprinsă ulterior și în cartea “Gânduri în labirint”, de Ion N. Oprea, Editura PIM , Iași, 2015,  259 p., care include lucrările întregii acțiuni și alte materiale specific momentului.

Completez, la 11 aprilie 2015 în revista Luceafărul-Botoșani, referitor la ce spuneam cu privire la Smăranda, nepoțica, pornind de la o altă carte comentată, a fost publicat articolul  “Petruș Andrei, cofesiune: “de la domnul profesor de profesori”, la Smăranda din “Zâmbet de primăvară”, poate de Paște?”. De ce nu s-au menționat și toate acestea la bibliografia din “Călător prin timpul vieții mele” ? Ca să completez eu, însoțitorul, pe Călătorul, Petruș Andrei, pe parcursul vieții sale cu activitate la Cenaclu literar la distanță și în publicistica botoșăneană…

                                           Ion N. Oprea
                                                                9 septembrie 2016

P.S. Am insistat asupra laturii bibliografice nu întâmplător. Dacă nu ne-o organizăm și conduce noi, autorii ori cei care scriu despre noi, atunci cine să le-o spună cititorilor noștri, și așa, arătată, nu se prea înghesuie ei s-o citească, să o cunoască, să folosească scrisul ce li-l oferim?! Avem exemple destule. O lucrare  recentă a Institutului Național de Statistică(INS) arată că doar 30% dintre români au citit o carte în ultimul an. Tot atâția au cumpărat un ziar sau revistă. Piața cărții în România a desfăcut cumpărătorilor cărți în valoare de aproximativ trei euro de cap de  români, anual. Bibliofobi, la capitolul necititori, cărți și ziare, suntem fruntea în lume, alături de turci și de greci.

Am făcut un test, nici pe net nu se citește. La 8 septembrie a.c. am publicat în Luceafărul-Botoșani text, puteți să verificați, un APEL-ADEZIUNE de solidarizare și cerere către Ministerul Culturii să ia măsuri ca ANUL 2017 să fie declarat  ANUL OVIDIUS, ca cel care, exilat la Tomis, a scris despre Daci și Geți, dezvăluindu-le calitățile, un fel de omagiu Daciei și strămoșilor noștri, o chemare la strângerea legăturilor culturale, diplomatice și bisericești, româno-italiene, în acest sens, dar surprinzător, am constatat că până în dimineața zilei de 11 septembrie nici un cititor, inclusiv membri ai Cenaclului literar la distanță care cunosc unde scriu eu cu prioritate, nu au citit  textul APEL dar mite să-și declare ADEZIUNEA!