Pentru a observa modalitatea de receptare a operelor dramatice „Meșterul Manole” de Lucian Blaga și „Moartea unui artist”  de Horia Lovinescu  au fost aplicate, pe rând, metode moderne și metode tradiționale în predarea lecțiilor. Din studiul celor două piese de teatru, se observă evoluția mitului estetic în opera dramatică, care ca orice operă literară, rămâne legată de planul îndepărtat al mitului, cel care se află la baza marilor teme ale literaturii. Elevii au învățat că elementul definitoriu al acțiunii dramatice este conflictul, de o intensitate și un dinamism superioare celui epic.

Conflictul devine clar printr-o situație de criză – emblematică pentru esența dramei. În dramă, conflictul trebuie să fie puternic deoarece susține acțiunea, este motorul ei. „În drama modernă abundă situațiile limită, evenimentele imprevizibile, de aici ciocnirea, șocul, intrarea într-o fază de criză și dezechilibru care provoacă și întrețin starea de tensiune. Unde nu există conflict puternic, lipsește „dramaticul” și piesa jucată poate determina nereușita spectacolului”.

În opera dramatică, personajul constituie elementul convergent, indicele estetic care confirmă dacă piesa este valoroasă. În analiza lui, personajul trebuie raportat la logica acțiunii, la modul de exprimare, la indicațiile regizorale pe care le dau scriitorii, pentru punerea în scenă a piesei.

Metodele aplicate  în cadrul lecțiilor au urmărit analiza  pieselor de teatru prin raportare la izvoarele de inspirație, analiza conflictului și analiza construcției personajului, elementele care constituie indicele estetic.

Studiul, realizat pe bază de experiment pedagogic, la clasa a XII a, a urmărit eficiența tiparelor de receptare, a metodelor didactice moderne și tradiționale, aplicate în predarea lecțiilor, ce urmăresc studiul dramelor ,, Meșterul Manole” de Lucian Blaga și „Moartea unui artist” de Horia Lovinescu.

Scopul cercetării este adecvarea metodelor de predare la specificul textelor literare studiate, în vederea înțelegerii, interpretării personalizate și optimizării procesului de predare-învățare-evaluare, elevii să aibă variate posibilități de receptare a operelor dramatice din programa la disciplina Limba și literatura română, pentru clasa a XII a.

La sfârşitul unității de învățare, elevii au primit câte un test de evaluare cu itemi identici și un chestionar referitor la metodele de predare folosite, pentru a putea identifica ce tip de metode didactice se pretează la predarea conținuturilor referitoare la drama interbelică și la drama postbelică. Din rezultatele testului de evaluare aplicat elevilor, se observă dacă lecțiile au atins acele finalități în plan cognitiv, volițional și atitudinal.

După predarea lecțiilor prin metode tradiţionale și moderne, elevii au primit un chestionar  referitor la eficiența metodelor în transmiterea și asimilarea de cunoștințe, la preferințele ce vizează genurile literare studiate. Chestionarul aplicat a constat într-o suită de întrebări centrate pe evidențierea rezultatelor așteptate ale învățării.

Rezultatele au fost următoarele:

Majoritatea elevilor preferă să primească informația prin efort propriu, fiind adepți ai învățării active. Acei elevii care au dezvoltate capacitățile sociale, de respect pentru opinia celuilalt, agreează metodele moderne ca: pălăriile gânditoare, explozia stelară, diagrama Venn, deoarece se regăsesc în latura antrenantă a acestor metode.

Metodele pasive trebuie problematizate, pentru a stimula elevii să participe activ la învățare. Sunt și elevi receptori de informații gata pregătite, inactivi, cărora postura de spectatori le este mulțumitoare și aceștia preferă metode tradiționale.

Eficiente au fost metodele de analiză, producere a ideilor și rezolvare a problemelor (explozia stelară, pălăriile gânditoare, cubul, brainstormingul), celelalte metode folosite (știu- vreau să știu -am învățat, conversația, exercițiul) au fost valorificate în proporții variate, iar metoda horoscopul, în masură mai scăzută.

Eficiența metodelor întrebuințate trebuie văzută și prin prisma faptului că noțiunea de „învățare”  diferă de la un elev la altul, motivația pentru învățare este diferită, stăpânirea cunoștințelor vehiculate (acumularea de lacune în timp sau lipsa lecturii operelor studiate) nu îi situează pe elevi pe același nivel. Lipsa motivației pentru învățare poate fi încurajată prin aplicarea metodelor active care presupun curiozitate intrinsecă, dorința de a descoperi, dorința de afirmare în cadrul grupului, elevii devenind din simpli consumatori de informație, producători ai propriilor cunoștințe.

Capacitatea de învățare diferă de la un elev la altul, unii sunt adepți ai memorării și ai învățării prin receptare, preferând metodele tradiționale, alții au o gândire productivă, creatoare, reflexivă aderând la metodele moderne. Felul în care se predă trebuie să devină compatibil cu cel în care se învață pentru a facilita reținerea eficientă a informației.
Deoarece orientarea studiului către elev este preocuparea didacticii moderne, profesorul trebuie să ia ca reper nevoile reale ale elevilor adaptându-și demersurile didactice în funcție de acestea. Este necesar a se pune accent pe activitățile didactice de tip formativ și performativ, care presupun interacțiune în rezolvarea unor sarcini de învățare concrete.

Folosirea metodelor moderne de predare-învățare nu trebuie să excludă metodele tradiționale, ci să le actualizeze pe acestea cu mijloace moderne. Metodele tradiționale pot fi modernizate prin adecvarea conținuturilor la nivelul experienței de cunoaștere a elevilor, prin folosirea unor procedee care sporesc dorința de argumentație logică a comunicării, prin adăugarea unor întrebări- problemă.

Folosirea metodelor adecvate reprezintă garantul unei învățări de calitate deoarece le oferă elevilor posibilitatea să-și formeze și dezvolte capacități de căutare, selectare, sintetizare și utilizare a informației, să-și confrunte propriile opinii cu ale colegilor, să aplice cunoștințele în variate moduri.

Este necesar ca elevii să înțeleagă importanța folosirii metodelor pentru creșterea performanței, pentru evitarea rămânerii în urmă, pentru atingerea finalităților scontate. Folosirea metodelor moderne trebuie să capete o accepțiune mai generoasă din partea unor elevi care trebuie să adere la învățarea prin cooperare, la implicarea activă în procesul de învățare.

Bibliografie

Vistian Goia, Didactica limbii și literaturii române, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2002

Emanuela Ilie, Didactica limbii și literaturii române, Editura Polirom, Iași, 2020