IONEL BEJENARU (n.24 sept.1948, Botoșani – m.7 mai 2013, Iași)

Lame alese de plânsul lumii (carte în pregătire pentru publicare

Românul şi frica din sân

Se vorbeşte de câte unul că stă cu frica în sân. Aceasta nu înseamnă că este fricos de felul său. Un motiv special îl determină să o facă. Iar, un asemenea motiv poate fi dat de vreo trăsnaie săvârşită şi de gândul descoperirii ei. Responsabilitatea îi apasă umerii şi conştiinţa. Mizează el cât mizează că nu va fi descoperit, dar sorocul îi vine odată şi odată. Până atunci, simţindu-se cu musca pe căciulă, stă cu frica în sân.

Şi, mai stă românul nostru cu frica în sân, determinat de poverile apăsătoare ale vieţii, de o posibilă evacuare, de o posibilă percepere de către fisc, de către o posibilă penalitate, gândul că nu le poate face faţă, conştient de iminenta venire a zilei de socoteală. Frământat de noian de probleme, încearcă găsirea unei soluţii. Cum nici una nu conduce la o mult dorită salvare, frica îl copleşeşte, aducându-l în pragul disperării. Până la suicid nu mai este decât un pas.

Cu frica-n sân, într-o măsură sau alta, stau mulţi. Stă şi elevul chiulangiu, confruntat la un moment dat cu vreun examen, nevoit, în ideea de a nu-l rata, să folosească ştiutele tertipuri ale copierii, doar, doar, va da lovitura. Într-o lume în care tentaţiile sunt mari, puţini sunt cei care mai aleargă după însuşirea unei culturi solide, mulţumindu-se colea şi cu o spoială oarecare, bazată pe superficialitate şi mediocritate.

Nici hoţul, tâlharul, violatorul nu sunt scutiţi de frica-n sân. O trăiesc şi atunci când săvârşesc mult dorita faptă, dar, mai mult, după comiterea ei. Nu o dată întâlnim motivaţia unei necesare duşcă de tărie, întru prinderea curajului şi înfrângerea fricii din sân. Sau, la o primă întâmplare. Să auzi întrebând pe unul sau pe altul dacă a luat o piatră-n gură. Piatra-n gură pare a deveni un remediu eficient în combaterea fricii din sân.

Pe o stradă mai puţin luminată sau deloc, aşa cum sunt multe pe la noi, mersul este organic legat de frica din sân. Ajuns la destinaţia dorită, insul îşi poate face întra-adevăr cruce pentru că a scăpat cu bine, fără urmări nefaste. Dar, istoria se va repeta? Nesiguranţa cetăţeanului este neîndoielnic legată de frica din sân. De aici, stresul face casă bună cu existenţa sa şi, iată cum, se pun jaloanele unei lumi bolnave.

Mişcările noastre pe vremuri îşi derulează firele existenţei, românului nostru rămânându-i plutirea pe valuri, cu convingerea că niciodată nu poate fi sigur că va prinde limanul, atât de visat, dar atât de departe.

(„Jurnalul de dimineaţă” 4 noiembrie 2002, p.4)