Poem din  volumul  Zambete si ziduri, autor Liliana Petcu

 

Frica

 

Frica ne-a atins uşor azi fruntea

Iar degetul de gheaţă l-a trecut

pe ridul fin săpat între sprâncene

de zvâcnetul ce trupul l-a străpuns

capul ne stă plecat în aşteptare

cuvintele pe buze s-au oprit

şi inima ne bate cu putere

în încercarea de a rezista în timp.

 

Speranţele s-au descompus asemeni

dorinţelor strivite  peste noi

de-acei ce singuri şi-au luat putere

prin frică să ne-adoarmă în nevoi,

nimic nu pare să ne mai ajute

nici scrâşnetul de dinţi nu are sens

nici roata parcă nu se mai învârte

ca frica să o ia din nou la mers.

 

Întoarce-te iluzie cândva pierdută

întoarce-te tu rugă printre noi

învaţă-ne să ne găsim puterea

de-a ne lua fiinţa de lumină înapoi.