Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Și în științe controversele se rezolvă cu argumente nu cu acuzații și vorbe suburbane, crede și autorul Petru Ioan, universitarul, în cartea sa„Frământări și confruntări pe fundal pandemic”

     

    Primit pentru publicare: 18 Nov. 2021
    Editor: Ion ISTRATE
    © Ion N. Oprea
    , © Revista Luceafărul (www.luceafarul.net)


                La Editura „Ștefan Lupașcu” din Iași, în 2021, a fost publicat volumul cu discuții între un grup de oameni de știință, structurat în 12  capitole, autor și editor  prof. univ. dr. Petru Ioan,  referenți științifici prof. dr. Theodor Codreanu și prof. em. dr. Sorin Pîrvu, redactor de carte – Cristina Acălugăriței, tehnoredactor –Gabriel Feraru, din prefața căruia –În loc de introducere – aflăm împrejurările în care a fost conceput. Cu  amânarea altor lucrări – un Fals tratat de lexicologie -,alte preocupări legate de liceul „Cuza Vodă” din Huși, preopinienții rămânând  în aceeași veche și permanentă dramă pe care oamenii de știință o tot parcurg și nu reușesc, încă, să o rezolve, dacism sau romanizare, este vorba, clarifică autorul, de „acreditarea ideii că poporul român și limba sa actuală sînt ori nu rodul romanizării dacilor și-al sincronizării acestora cu limba invadatorilor din anii 105-106”, controversă, cum spuneam și reține și autorul, s-au pronunțat cercetători români și străini, fără să fi soluționat problema numărul unu în discuție. A doua împrejurare ține de semnalarea cărții în două volume „Dacia esoterică” (542 + 408 p., format academic), autor profesorul de istorie –arheolog Vicu Merlan, cu doctorat luat sub bagheta regretatului  acad. prof . Mircea  Petrescu-Dîmbovița (mort la 18 aprilie  2013, la vârsta de 98 ani), semnalare care a ajuns la un latinist care, firește, nu agrează dacismul, poziție care a sensibilizat și pe un altul, fost  șef  al Institutului „Alexandru Philippide”, din subordinea filialei Iași a Academiei Române, azi cu rubrică de opinii în Ziarul de Iași, care, asociați ori nu, au luat o atitudine denigratoare, atac la persoană, nu numai asupra lui Vicu, ci și asupra susținătorului Petru Ioan  și colaboratorii, care la 23 iunie 2021, la Biblioteca Municipală „Mihai Ralea” din Huși, unde s-a lansat „Dacia esoterică”, moderator Petru Ioan, în cuvântul său, postat în capitolul 4 al cărții „Frământări și confruntări pe fundal pandemic” este destul de ponderat.

                   Cea de-a treia împrejurare în care s-a născut  Cartea în discuție se referă la Covid-19 și la  cei ce luptă cu virusul uneori   fictiv, alteori foarte periculos, nu insist, că o face cartea la care mă refer.

                     Subliniez, însă, atacul suburban al celor aici fără nume l-a determinat pe prof. Petru  Ioan să ceară „Ziarului de Iași” dreptul la replică, dar fără succes, materialul   despre „cum trebuie să gândim și să vorbim politically  corect”  este cuprins în capitolul 3 din opul „Frământări și confruntări pe fundal pandemic”, autorul aducând în față, chiar din capitolul 2 prezența în discuția despre  ce scrie Vicu Merlan și alții ca el,  care sub titlul Dacia esoterică, reacția virală, o parte din textul actualului capitol, apărut în Ion N. Oprea, coordonator, Istorii, comentarii,miscelanea, vol. 31,  „Armonii Culturale”, Slobozia (jud.Bacău), 2021, pp.30-40, cu citări aici de cel puțin 7 ori, vorba lui D.V. Marin, repetată în cărțile lui. Eu reproduc reacția între doi competitori, între un susținător a lui Vicu Merlan, dacist, față de latinistul nemulțumit…

              Urma în capitolul 4 alte 3 citări: 2.„Un studiu, „Cum a încercat PAPALITATEA să ne „romanizeze” cu pene și cerneală…” de Iulia Brânză Mihăileanu, în tăcerea Istoricilor de la Academia Română îl găsesc util ca PREFAȚĂ la cărțile mele despre  Daci, strămoșii noștri, o CRESTOMAȚIE a momentului care ne cere identitate. Disputa dintre N. Densușianu  B.P. Hașdeu și unii academicieni – răspuns și în volumele semnate de mine, le-au citit istoricii-istorici?”, reprodus în: Ion N. Oprea, coordonator, Istorii  comentarii, miscelanea, Editura „Armonii Culturale”, com. Urechești, jud. Bacău vol. 29, 2021, pp. 11-29, la care am adăugat la 18 octombrie eseul „La Luceafărul de sâmbătă 10 octombrie o basarabeancă, Iulia Brânză Mihăileanu, ne-a  vorbit despre daci și neromanizarea lor, joi 15 octombrie din Spania, Carmen  Huertas, prin revista Formula As, invitată la discuții de un reporter al ei, la fel, despre aceeași problemă, când o vor face pe spații tot atât de largi cercetătorii români?”,p.30-32.  3. Mircea Eliade. Tratat de ISTORIA ROMÂNILOR în doar 400 de cuvinte! Căderea în istorie,1952,apud George Mandicescu, în Ion N. Oprea,, coord. Istorii, comentarii, miscelane, vol. 31, p.41-42. 1. Sub titlul „Prețul întoarcerii cercetătorului onest la adevărata origine a neamului românesc și a limbii de origine  geto-dacică – în care se exprimă textul  a apărut în revista  Lohanul nr. 2/55, Huși, iulie 2021, pp. 94-97, respectiv  în Ion N. Oprea, coord., istoric, Istorii, comentarii, miscelanea, vol. 37, pp.38-48, unde, în subsol,  repetam, nu întâmplător, ce scrisesem în volumele 29 și 31,ca să știe măcar românii. Despre publicistul, arheologul și profesorul cu doctorat în istorie Vicu Merlan cu Dacia esotorică,vol.I și II, Editura „Ganesha”,București, carte despre care se pronunță, între alții, Mihai Batog Bujeniță în Enigme de sub tălpile noastre, conform Ion N.Oprea,coord.,la Istorii comntarii, miscelanea, vol. 29, scrisesem la pp.98-105.

                 Așa că trebuie reținut , la 23 iulie 2021, la biblioteca din Huși, când a fost lansarea celor două volume, Dacia esoterică, alături, cu mintea și sufletul,  de moderator, profesorul universitar, doctor h. c., am fost și eu, lucru pe care îl recunoaște scriind la pagina 48 din  cartea „Frământări și confruntări...”, „Desigur nu toți membrii fostei Societăți Literare Române, ce devine, începând cu1879, Academia Română, s-au manifestat ca latinoromani. Dacia Preistorică a lui Densușianu a văzut lumina tiparului în 1913, cu o prefață semnată de președintele Instituției, medicul și chimistul Constantin I. Istrate, care spune că monumentala scriere a juristului ardelean „e una dintre cele mai mai mari  opere, dacă nu cea mai importantă, pe care a scris-o o pană ținută de mâna unui român”, apud Victoria Miclescu, Nicolae Densușianu, Un vizionar, în Ion N. Oprea, în Istorii, comentarii, miscelanea, vol. 7, p. 95; Iulia Brânză Mihăileanu, loc. Cit., p. 17. La aceeași pagină, parcă satisfăcut, moderatorul mai scrie. „Cam acestea sunt antecedentele  și reperele  de care s-ar cuveni să ținem  cont când judecăm cartea impresionantă a profesorului Vicu Merlan. Observațiile mele asupra tomului în atenție au apărut, deja, în ultimul număr al revistei hușene „Lohanul” și-au fost reluate într-unul din volumele antologice Istorii,  comentarii, miscelanea, sub coordonarea ex-hușeanului Ion N. Oprea. Și urmează cam încă o pagină care mă onorează, cuvinte de care autoritățile locului, probabil,  nu cunosc mai nimic.

                    La întrebările retorice adresate fostului gazetar, o vreme funcționar în administrația Hușilor și-n cea a noului județ Vaslui – între altele autor al volumelor „Hușul în presa vremii: 1869-2006”, Editura Production, Iași,2007,389 p., respectiv, „Ioan Antonovici  (fost episcop al Hușilor!) –Depozitarul”, vol.I și II, 2011- aș mai adăuga, acum, la judecata publică a cărții lui Vicu Merlan, cel puțin alte trei păcate de care onorabila instituție nu vrea, încă, să se lepede: neputința  Academiei Române de-a încheia valorificarea în plan editorial a moștenirii cantemirene (despre care eu, INO, am scris multe-multe pagini); neimplicarea instituției cu pricina în povestea fascinantă a tăblițelor de la  Tărtăria, eu zic și de la Sibiu; dezinteresul forului academic de la București față de imensul potențial în ordinea aprofundării trecutului îndepărtat și-a susținerii continuității de neam și cultură în spațiul carpato-danubian cu care se prezintă tezaurul de la Turdaș, descoperit încă  de la 1874.                                                                                                                                                                                                                                 Amintind ce am scris despre Huși, satele din jur și oamenii lor, personal punctez aducerea acasă, printre ai lor, pe Constantin Manoliu, autorul volumului „Iubiri pasagere”, coautor al cărții „În mozaicul lui Ticuță- o mare taină”, ambele tipărite în 2011 și, respectiv, 2013, la Ed. PIM, Iași, autorul un descendent din familia Generalului Gh. Teleman, cu monument personal în Huși, pe scriitorul Romică Pivniceru, ale cărui volume, IV și V din titlurile „Oameni fără importanță sau Memoriile unui necunoscut”, 432 + 474 p., tipărite post-mortem autorului la Armonii Culturale, în 2019, sub îngrijirea și finanțarea mea, inclusiv difuzarea,  ca și a volumului Siminică, Ed. Pim – Iași, 2015, în care e vorba despre un moș al său, Simion N. Pivniceru, 1903-1977, preot la Episcopia din Huși, Romeo fiindu-i nepot de  frate,  apoi în București, cu ani de pușcărie pentru motive politice, „portret care ar putea servi drept scenariu de teatru sau pentru cinematografie unui regizor cu experiență”, scriam eu,p.58 din Siminică.

              În ISTORII sunt multe texte interesante: Școala literară de la Huși (autor universitarul Petru Ioan, Ed.„Ștefan Lupașcu”, Iași, 2019), vol. 13, p.14, Magda Ursache, „Comunismul cu bune și rele”, p.166, Cristian Teodorescu „Mentenantza limbii române”,p. 264,Virgil Ene, Timișoara, „Mihai Eminescu dincolo de geniu poetic, este și om de știință, astrofiziciian, promotorul Dacopatiei și primul cosmonaut al lumii”, p.402; „Omenescul, omenia la români…partea a II-a la vol.14 din ISTORII,cu”Cele zece nevoi umane povestite de Solomon Marcus”,p.228, și „Ghicitul în antichitate  a fost mai veridic decât scris-cititul acum în epoca zborurilor cosmice…”,p.254; în vol.15,„Cenaclul literar la distanță în mare doliu!,Prof.Ana Dumitrescu, cea care ani de zile a fost sufletul aestuia, cu ANCHETA Cenaclului  referitoare la cărți, i s-a anticipat plecarea..”. la Cer,p.10; în vol. 16,„Scrisoare către Uniunea Europeană, Florin Zamfirescu,, dedicată filosofului Andrei Pleșu”, p.77, „Avertisment dat omenirii de oamenii de știință”, p.142; în vol. 17, „Fără amintirea Patriei”-ROMÂNII DE LA EST DE BUG în cercetarea echipelor organizate de Institutul Central de Statistică (Ep. 1),p.79,„Daniel Roxin: Dacia –hărți neștiute…”, p.313, și tot așa, până la volumul,,, 48 în pregătire.

                Cu alte 4-5 cărți despre daci și cultura lor, nu știu dacă alături de Vicu Merlan și Dacia esoterică fac parte dintre daciști, cum crede profesorul Petru Ioan și referenții săi științifici, dar eu le etalez conținutul, ca invitație pentru oricine către bibliotecă: Dacii la ei acasă,  Ed. PIM,Iași, 2014, 349 pagini      , referitoare la – * Mihai Eminescu despre originea românilor;* Istoria interzisă a omenirii și conexiunea extraterestră  de Marvin White, răsfoind file de carte;*Viorica Mihai. O pildă de muncă în cercetarea scrierilor necunoscute; *Tot pe urmele scrierii dacilor-Viorica Mihai Enăchiuc – o viață închinată istoriei dacilor;* Alfabetul  dacic, Codexul Rohonczi și Viorica Mihai Enăchiuc; * Limba arhaică română, mama limbii latine; *Despre  traci, geți și daci la un hotar românesc, în volumul „Basarabia de suflet”de Nicolae Busuioc, simplă recenzie; * Traian: „Împăratul sunt eu”… Comentarii la  Noaptea împăratului de Vasile Andru; * Disputa „științifică”… daci și  romani,  prezentă Viorica  Mihai Enăchiuc; *          Învățăm istoria poporului român de la străini?”* În contextul istoric detaliile sunt importante, comentarii pe marginea operei Jurnal de scriitor de F.M.Dostoievski;*Gulagul lui Soljenițîn vechi de când  conducătorii Romei și Greciei antice…; *Muzeul  județean Argeș, moștenire culturală, istorie și continuitate – Un Album care  face dovada  că adevărul literar nu-i întotdeuna și realitatea     istorică, comentarii; *    Cămara istoriei: războaiele  daco-romane; *Adevărul literar nu-i totdeuna realitate;*       Româia de azi;* Karl Marx – prietenul românilor: „Însemnări despre români”; * Între  realitate  și închipuiri – în România, p.143-210; * Istoricii străini despre  strămoșii noștri; *Al III-lea Congres Internațional de Dacologie București; * Columna lui Decebal! De belo Dacico, p.222-254; *     Comori românești la Viena, p.255-270; * Tezaurul de la Pietroasa; *La noi acasă în Dacia, la Oradea-România: Cel de-al XV-lea Congres Înternațional de Dacologie „G. Coșbuc-2014 ”; * Cartea  lui Aurel Cordaș, Iași: Evoluția monedei naționale și a sistemului monetar în România – probe evidente a existenței scrisului și civilizației dacice; * Răul din om în triumf…; *Congresul Internațional de Dacologie „G.Coșbuc 2014” – o importantă pagină din Istoria României. Oradea, 18-19 iulie 2014; *       În raiul regilor daci – Sarmisegetusa, p.297-307;*Statuia  Regelui Decebal –Cea mai înaltă sculptură în piatră din Europa; *Al. Zub – Vasile Pârvan și Getica sa; * Autori și cărți despre limba dacilor, p.313-337, sunt câteva din referințile mele cu privire la ce comentează profesorul în ”Frământările și confruntările…” sale.

              Cartea mea, cu o reluare de texte din ceea ce scrisesem și publicasem în 2013, la Editura PIM-Iași, capitolul  VI, sub titlul Pierit-au Dacii? Din  „Strămoșii noștri din  arhive – restituiri, 462  pagini, cu „Cine suntem noi?, p.301-304, și controverse, I, „Tot despre dacism, daci și romani” – ce înseamnă că răspundeam unor altor continuări la temă, despre  AritonVraciu, de exemplu, Despre traci, geți și daci, controvesă II, Alfabetul dacic, controversă III, despre Viorica Mihai alte controverse, ca să ajung la alte cărți, puse de mine în discuția celor care le place  să citească știință, literatură, filosofie… ca să răspund la ce scria Sorin  Langu, Galați,pe coperta IV a restituirilor: „Noi nu avem știință despre limba geto-dacă, alfbet nu există, autorii antici nu menționează nimic despre scrieri,și totuși,unii contemporani ai noștri le cunosc!!!”.

              Dacii și noi, Comentarii, Ed. PIM, Iași, 2015, Comentarii la lucrarea „Adevărata obârșie a poporului român”de Valeriu  D. Popovici-Ursu, pus în cartea sa și de prof. Petru Ioan, la mine cuprinde, după un „Cuvânt de început” și expunerea „Căciulii Dacice” care datează din perioada eneolitică, titluri  care edifică:* Adevărata obârșie a poporului român, de Valeriu D. Popovici-Ursu, cu o altă istoriografie decât cea oficială; *Autori care „se abat” de la opinia oficială; *La „Congresul Internațional de Dacologie „G. Coșbuc  2014” – o importantă pagină din  Istoria României , în program, Lucica Olaru-Nenati cu tema: o viziune modernă asupra personalității și operei lui G.Coșbuc;* Alți istorici români și străini despre Adevărata obârșie a românilor; * Continuitate : și pietrele vorbesc  despre Civilizația europeană; * Zgârciți românii în a scrie despre faptele lor, alții ne scriu istoria; * Popoarele arice din care ne tragem au introdus în Europa beneficiile civilizației; *Calea Zeilor descrisă de Dimitrie Cantemir le-a fost călăuză strămoșilor noștri; * Denumirea  veche a Indiei fusese  ARIAVARTA, țara arienilor, spune  J.Nehru;*Un neamț,J. Klaproth, despre populația geto-dacă-românească cu nume diverse în întreaga lume; * Rugăciunea  Tatăl nostru a celților, cunoscută de Bogdan  Petriceicu  Hașdeu, speranță de cunoaștere a scrisului dacilor; *Carte de mare interes: Cartea cărților de Robert Charroux.Racheta de la Sibiu,precursoarea celei de la Cap Kennedy; * Alte : arheologice din neolitic care atestă creația strămoșilor românilor;*Limba română, reper de importanță fundamentală pentru lingvistica generală;* După advărata obârșie, ceangăii din Moldova și secuii dinTransilvania. sunt români, ca și ungurii de astăzi;*Teodor Burada ca și B.P.Hașdeu despre cum vorbeau strămoșii noștri;* Citind Pagini medicale bârlădene: Cântare limbii șiȚării Dacilor;*Altă perioadă, a celor două războaie ale lui Traian contra dacilor;* Sfinții din  calendare, primii istorici și literați români. Sau de unde ar trebui să înceapă istoria literaturii române a lui N.Manolescu; * Icoana IOAN CASIAN ROMÂNUL  donată de patriarhul  DANIEL  al ROMÂNIEI bisericii din Marsillia cinstire și probă a românismului în monahismul apusean; * Mânăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai –centru de spiritualitate creștină-valahă-dacică. Portretul lui Constantin Brâncoveanu în Biblioteca mânăstirii, cea mai importantă din lume după a Vaticanului; * Aprecieri elogioase asupra civilizației strămoșilor noștri; * Ne laudă Barbara Lippitz – o autoritate internațională, p.141-160; * Istoria politică a literaturii postbelice, București,Editura RAO, 2014; Carmen Sylva, regina Elisabeta a României cu urechile  și inima la Adevărata obârșie a românilor;* Aurul dacic, Cloșca cu puii de aur și Tezaurul românesc, mereu  teme pentru cercetători, p.169-186; * Excepțional! Un jurnalist rus scrie corect și în premieră despre tezaurul României la Moscova! Seghei Golubițki; * Un tezaur fabulos pierdut de România: Fundația Gojdu, creată de un filantrop, irosită de politicieni; *Origini,dacii din străvechime, romanii de la Romulus și Remus, adică de pe la anul 753 î.Hr.;* Strămoșii noștri, Geto-Dacii, cunoscători ai medicinei, logicei, a practicii adevărurilor vieții; *Comerț cu oile prin tunelurile de sub Marea Neagră.Limba română vorbită în Asia.Literatura veche din India anticipează actualul ciclu de viață din România, care se oglindește în politica prezentului; *Scriitorii despre romani: „Jefuitorii popoarelor”;* Dacia, „Grădina Maicii Domnului”, a numit Papa Ioan Paul al II-lea România în 1999; „Bucureștiul – noul Ierusalim pământesc” profetizase altcineva anterior;* Cu Românizarea părerilor sale, Lucian Boia, istoricul, ne fură Istoria, ajutat de Gabriel Liicianu, editorul. Adevărații istorici,  naționaliștii, apără România, Grădina Maicii Domnului;*Pornind  de la scrisoarea unui regățean despre România de azi, despre conviețuirea maghiarilor cu românii, alte adevăruri  – noi de la Râm ne tragem, dar nu  de la Roma spune Grigore Ureche, România de la 1859 este Dacia de odinioară, Dacia pe mormintele domnești de la Golia și Mitropolia din Iași, românii s-au  opus permanent comunismului nu cum crede Lucian Boia, istoric care nu face Istorie…,spune Laurențiu Ghilencia- Argeș, volum care se încheie cu ADDENDA Gheorghe Clapa, De bello dacico, p,265-308, pe coperta IV cu zicerea autorului cărții: „Dificilă și pretențioasă tema susținută de prof. Valeriu D. Popovici-Ursu dar în fața argumentelor de bună cuviință, atent căutate și oferite cititorului nu numai român, dornic să se introducă și să se informeze despre adevărata obârșie a poporului român, atât de controversată, nesocotită și chiar combătută de unii, interesul pentru noile informații se impune și, personal, continui a rămâne la ele.

              Textul care urmează, cum am  procedat și am  explicat și la volumul Dacii la ei acasă, 2014, nu-i un studiu istoric, nu încerc nici ipoteze istorice atribuindu-mi cunoașterea lor, dar adunând informațiile, chem la adâncirea lor, să ne găsim drumul adevărat”.

              Nicolae Densușeanu, 1846-1911, p.12 și altele din „Frămâtări și confruntări pe fundal pandemic”de Petru Ioan, Ed. „Ștefan Lupașcu”, Iași,2021, completează armonic ce am scris  și eu Ion N. Oprea în „Dacia preistorică. N.Densușianu, prezentată de C. I. Istrati, Ed. Armonii Culturale, 2016, partea I-a:*Dacia.Dacia preistorică și Nicolae Densușianu, ignorați de istoriografia română – Câteva date biografice despre istoriograf;*N.Densușianu în facsimilul lucrării omului de știință C.I. Istrati: „Nicolae Densușianu,Viața și opera sa”, 1913,este însăși ceea ce cunoaștem – „Dacia preistorică” – Detalii C. I. Israti -;*După studii temeinice, N. Densușianu în mari misiuni culturale relatate de C.I. Istrati, prefațatorul la cartea „Dacia preistorică”. Cartea „Revoluțiunea lui Horia în  Transilvania și Ungaria, 1784-1785, scrisă pe baza documentelor oficiale”. Aceleași cauze ale ei ca și a celei din 1907… Apel pentru citirea cărții despre Horia, mai ales către cei care „se amestecă nepregătit la cârma țării, care, dacă mai au cuget, mai bine să se dea la o parte!” Mihai Eminescu în gazdă la N. Densușianu:* N. Densușianu – Dacia preistorică, precedată de o istovitoare activitate de cercetare și publicistică istorică. Un portret a inteligenței lui Densușianu,văzut, în partea istorică, mai pozitiv și  precis  decât Hașdeu. Relatări ale  prof. C.I. Istrati în facsimilele sale la opera fundamentală;*„Dacia preistorică”, lucrarea fundamentală a lui N Densușianu, primită de la început cu unele rezerve; * Dacia preistorică – opera  monumentală a lui N. Densușianu. Glasul strămoșilor: „Aveți încredere în voi, sunteți de neam, dar hotărîți-vă odată la muncă înălțătoare și cinstită, faceți și voi ceea ce au făcut și  înaintașii”! –Concluziile lui C. I. Istrati;*Valeriu D. Popovici-Ursu-Paris ca și mulți alți români se întreabă fără a fi auziți, unde este  adevărul în  manualele școlare și în istoriografie despre România?;* Ca cititor și om, prieten cu Istoria și literatura, rămân tot la Mihai Eminescu, chiar și la versurile sale nefinisate: – Rugăciunea unui dac -;*Eminescu răsucindu-se-n mormânt…;*Farsorul „științific” și teoria romanizării . Publicat în „Cunoaștere” 3 octombrie 2015. Ca să cunoaștem dacii e bine să recitim clasicii. Dacii nu-i admirau pe ocupanți. Tinerii  români de astăzi în vasta Bibliotecă virtuală – Internetul;*Descoperirea în Marea Piramidă. Scheletul unei creaturi jumătate om, jumătate felină   descoperit în Marea Piramidă din Egipt.

              Cu acestea, revenim, ca să continuăm, din p.44 a cărții pofesorului Petru Ioan, atât de „frământat”, cu ce am scris noi despre Daci, dar în volumul „Firul Daciei Mari, Ed.Armonii culturale, 2017, 372 pagini, cu un Motto din Eminescu –„Limba română e cea mai veche, fiindcă se trage din limba traco-dacă”, primul asteric aici fiind „Mihai Eminescu și Dacia Mare -28 iunie 1883, ziua eliminării lui din Viața publică, regele Carol I și Titu Maiorescu ar  putea să nu fie străini de această crimă, p. 8; *Pentru pasionații de istorie. Podul  lui Apollodor din Damasc;*Ziua limbii române – 31august.Răsfoind și actualizând pagini de limba română, în primul rând rugăciunea Tatăl nostru…;* În Dacia, grânarul Imperiului roman, creșterea animalelor, păstoritul-element economic de mare importanță;* Adeziune, slăvind și aniversând pe latinul OVIDIUS, facem aceeași lucrare reînodând firul Daciei noastre și a locuitorilor ei; *Spiritul  dacic renaște. El se păstrează nu numai în inima Romei –cu un in memoriam pentru Vasile Andru-;* Despre Vasile Andru In memoriam: Vasile Andru, la Noaptea impăratului o sinteză a Omului și Operei sale;*Vasile Andru, premoniție sau ce? A doua patrie a mea este Raiul! Vasile Andru povestit de 29 de confrați și de el însuși;*Scrisul;*Optimizatul;* Zbucium, de Elena Alina Andruhovici, apecierea liberă a cititorilor;*De laTristia lui Ovdius cu dacii, strămoșii noștri, la autorii din  zilele  noastre  o simpatie sau admirație a învingătorilor  față de învinși,*Sf. Andrei,Ocrotitorul României. De 14 octombrie1996 la Iași capul Sf. Andrei, două minuni: vindecarea de durerea de șale a unei credincioase și eclipsă locală de soare; *CRĂCIUNUL – Sărbătoare GETO-DACICĂ. Informații care răstoarnă multe dintre lucrurile pe care credeai că le știi. E important să le afli!, p.80-98;*Adevărata  obârșie a poporului român:Au spart codul dacic, trei brașoveni, universitari, au descifrat și interpretat corect  Calendarul de piatră de la Sarmisegetuza încă acum 40 de ani. Dacii mari cunoscători, constructori, matematicieni, astronomi, și cu credință în zei. Unul dintre  fericiții oameni de știință interpretatori, Emil Poenaru, fost și gazetar, timp de 8 ani la revista ASTRA p.99-110;* Prințul Charles De România;*Anchetă EXPLOZIVĂ: Prințul Charles chiar este  urmașul lui Decebal!;*Nu mai avem industrie, nici agricultură, avem și vindem „Apa dacilor”, un lux apreciat din Franța până în China; *Noroc, în viață mai sunt și oameni, Ionel Dârdală, ajutat de Mihai Burduja,  ne oferă cea mai completă Istorie a Câmpulungului Moldovenesc, p.138-141;*Prea bun comentariul să nu vi-l redau: MAI SUNT JUDECĂTORI LA BERLIN;*Sfinții din calendare;*Costume naționale românești dar cu denumirea componentelor de la străini nu de la dacii autohtoni – isprava filologilor români, p.153-165;*Ziua iei românești și…Sânzienele, 24 iunie…;*Nu o simplă urzeală, o rugăciune poartă într-însa ia românească; *Brățările  radionice ale dacilor, arme de luptă, echilibru vital, sistem terapeutic – mod de acționare; *„Experiența lui Ovidiu este a mea…”;*Jocul de-a viața – o repetitivă că însăși viața  este o repetiție;* Completarea unui răspuns evitat de un academician român, p.216-220;*Minunile lumii. Muntele Ceahlău…,p.231-261;*Toți românii și toți intelectualii de pe terra trebuie să citească articolul de mai jos! Punctul de vedere al prof.dr.Maria-Luminița Rolee – Universitatea din Edinburgh;*DACIA-neștiute ale Imperiului Austro—Ungar. Vezi  aici fotografia unei hărți originale excepționale (veche de secole) deținută de un român;*Limba  dacilor și sufletul românesc sunt una ( un comentariu aparținând doamnei Paula Romanescu și despre cărțile semnate de  Ion N.Oprea);* Ene Virgil, profesorul, nonagenarul, îl înveșnicește pe Mihai Eminescu. Un mare dar adus MARII UNIRI -;*Citate despre Geto-Daci, adunate de cercetătorul Marius Fincă, puse pe net de Costică Liciu, redate aici și completate de Ion N. Oprea – un fel de răspuns lui Dan Alexe și cărții sale Dacopatia…, editura Humanitas, 2015,(lăudată de Neagu Djuvara,criticată de UZPR care i-a atribuit lui Alexe ca și altor denigratori ai lui Eminescu un trofeu care nu-i onorează).

                Despre dacii la ei acasă am scris eu și membri ai Cenaclului la distannță și în „Aniversară – 83”, Ed. PIM, 2015, p.137-146, în „Târgoviștea literară” din ianuarie –martie, 2016 de către prof. univ. Ion  Popescu-Sireteanu, text adus și în „Ion N Oprea, 84, patriarh  al scrisului”, ed. PIM,Iași, 2016, 338 pagini,iar în Luceafărul-Botoșani un gazetar, Marin Ifrim, din Buzău, membru al USR apreciind un alt volum scris de Ion N Oprea –Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu, Ed. PIM, Iași, 2012 -, a scris și publicat 15 eseuri despre ea, criticând administrația comunei unde s-a născut medicul-poet că nu s-a învrednicit să-i acorde scriitorului titlul de Cetățean de onoare al comunei care ni l-a dat pe Voiculescu, carte despre care, oare, știe, au citit-o, ca și  eseurile în discuție, Cassian-Maria Spiridon și colegii lui de la Filiala Iași a USR care de ani și ani doar depozitează cărțile pe care le primesc de la INO.

               La cele de mai sus, completăm, pentru UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA, cu cărțile scrise despre INO de alte condeie, referențe critice de la rubrica permanentă „De același autor”, aducând în față –cu cărțile lor –  pe  Gheorghe Clapa, Ana Dumitrescu și C. Hușanu, Grigore Radoslăvescu, plus zeci, sute, de nume cu articole pe aceeași temă…fiecare cu Istoria lui, ca în CAZUL prezent.De abia primisem cartea „Frământări și confruntări pe fundal pandemic” despre care scriam, când domnul profesor Petru Ioan m-a și onorat cu următoarea strigare și-i mulțumesc:

                  Domnule Ion N.Oprea,

        De trei ori mii de mulţumiri pentru cărţile trimise şi laudă trudei nesfîrşite pentru a pune în circulaţie idei ce merită reţinute!

        Pentru un viitor număr al colecţiei antologice –Istorii, comentarii, miscelanea – vă trimit în variantă electronică – un eseu –  despre prof. Sorin Ioan Stratulat din cartea mea – Frământări și confruntări pe fundal pandemic – tocmai expediată ieri. Îl găsiţi în ataşament. Cît priveşte imaginile, rămîne să decideţi dacă şi ce reţineţi din ele, în economia texttului.

        Cu salutări afectuoase,

                                              Petru Ioan



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5