Am pomenit frecvent
acest cuvânt și spirit,
în versurile mele…
De ce?
Pentru că instinctiv și rațional,
îl consider un parametru
de bază ai vieții oamenilor de caracter,
alături de libertate,
omenie, onestitate, demnitate,
bună voință, speranță,
credință…
Pentru că din copilărie,
am cunoscut nedreptatea
și întotdeauna, aceasta
m-a durut…
Dar ce înseamnă dreptate, teoretic?
Este un principiu moral și juridic,
dar și faptul,
de a recunoaște drepturile fiecăruia
și de a-i acorda
ceea ce i se cuvine…
Sunt multe expresii consacrate :
a avea dreptate, pe bună dreptate
(după lege, în mod just) ;
a face cuiva dreptate
(a repara o nedreptate) ;
a da dreptate
(a recunoaște că spusele
sau faptele cuiva sunt întemeiate)…
Dar cum l-am întâlnit în viața de zi cu zi ?
Ca pe toți ceilalți parametri enumerați…
De la lipsa totală,
la prezența aproape generală,
dar mai ales,
cu nenumărate interpretări perverse,
din „rațiuni” adverse…
De ce ?
Pentru că orice popor
are și oameni,
parțial sau total, lipsiți de caracter,
la care perversitatea,
înlănțuită cu necinstea, șiretenia,
tupeul, lăcomia,
distrug sau stâlcesc
dreptatea…
Am fost și am rămas,
ca și majoritatea semenilor,
un om însetat de dreptate,
libertate și celelalte idealuri…
De aceea, pe voi tinerii,
vă îndemn,
să rămâneți mereu așa !
Dar spre deosebire de mine,
sau de cei din generațiile apropiate mie
– neștiutori mulți ani, că avem și alte drepturi,
în afară de cel de a muncii și trăi –
să luptați pentru dreptate !
Să nu-i lăsați pe semenii voștri,
pradă perverșilor fără onoare,
care, periodic,
fac astfel „legea”,
ca să domine cât mai departe,
nedreptatea,
fără de legea…
Haifa, 12.12.2015
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania