Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Simplă coincidență sau un destin dincolo de puterea noastră de a-l înțelege? (I)

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Primit pentru publicare: 23 Iul. 2018
Autor: Dorina RODU, redactor șef rev. Luceafărul
Publicat: 23 Iul. 2018
Editor: Ion ISTRATE

 

 

 

Simplă coincidență sau un destin dincolo de puterea noastră de a-l înțelege? (I)

 

„E salvatoare moartea și moartea e tăcere.
Ah! N-aș putea să-ți aflu alt adăpost, durere”
(„Război și pace” – Lev Tolstoi)

Peste tot auzim, din ce în ce mai des, despre destin. Indiferent de calea pe care o parcurgem în viață, conduși sau nu de acest destin, destinația finală este una singură: moartea; atunci nu contează dacă suntem bogați, săraci, înțelepți, neinițiați, tineri sau bătrâni, căci „Cenușa îi egalează pe toți” (Seneca, Scrisori morale către Lucilius). Moartea este o certitudine, un adevăr inevitabil, urâtă pentru cei apropiați răposatului, pe când viața este precum o minciună frumoasă, plăcută, iar noi, fiind oameni, de cele mai multe ori preferăm o minciună frumoasă, ne scăldăm și ne îmbătăm cu dulceața ei, uitând a ne cumpăta și nu acceptăm un adevăr dureros, crunt, de aici și durerea, dezamăgirea pierderii cuiva drag și, de ce nu, chiar frica de moarte.

În dicționar cuvântul destin are ca definiție: „Forță sau voință supranaturală care ar hotărî, în mod fatal și implacabil, tot ce se petrece în viața omului Si: fatalitate. 2 Ceea ce se crede că ar fi sortit cuiva (în bine sau în rău)”; în popor sunt întâlnite zicale ca așa i-a fost crucea sau ce ți-e scris în frunte ți-e pus, pentru unii oameni destinele, în general, le sunt favorabile, pe ici-colo presărate cu anumite evenimente mai puțin plăcute, însă există și oameni, din păcate, care au un destin tragic, care îi conduce spre acea destinație finală mult prea devreme.

În literatură română, din păcate, s-au petrecut destule evenimente triste, având pe scena vieții persoane cu destine sumbre, culminând cu venirea, mult prea devreme, a îngerului morții peste unii condeieri ai literelor sufletului, luându-i prea repede dintre cei dragi și de pe plaiurile terestre, însă verba volant, scripta manent; astfel, lăsând în urma lor, creații literare importante, versuri care răscolesc sufletul cititorului, inspirație pentru urmașii lor, amintiri reprezentând ancore ale trecutului literar pentru prezent și viitor. Printre acești condeieri, cu un sfârșit mult prea timpuriu, se numără și Mihai Eminescu (39 de ani), Nicolae Labiș (21 de ani), Veronica Micle (39 de ani), Horațiu Ioan Lașcu (33 de ani), Ion C. Pena (33 de ani), Constant Tonegru (33 ani), Daniel Turcea (33 ani) etc.

Horațiu Ioan Lașcu a fost un talentat poet și publicist, s-a născut la data de 8 mai 1964, a copilărit la Stâncești, jud. Botoșani și a murit la data de 23 octombrie 1997. „Primii trei ani după absolvirea studiilor și-i petrece la catedră, ca profesor de limba și literatura română, la Școala Generală Todireni, jud. Botoșani (1987-1990); redactor la Gazeta de Botoșani (1990-1991); pentru scurt timp revine la activitatea didactică, predând limba franceză la Liceul de Artă „Ștefan Luchian”; membru fondator al revistei de poezie Agora din Botoșani (red.1992-1994)”[1]. Până aici, în afară de moartea sa timpurie, nu pare a fi nimic ieșit din comun, dar dacă acordăm puțină atenție vârstei la care a murit (33 de ani), cel mult apare întrebare de ce așa devreme?, sau pentru unii: o fi vreo legătură cu această vârstă la care a murit și Hristos sau doar este o simplă coincidență?. Să presupunem că este o simplă coincidență. Dar dacă tot am început acest articol vorbind despre destin, oare care este numărul destinului lui Horațiu Lașcu? În numerologie numărul destinului reprezintă esența simbolistică a unei persoane, iar el se află calculând data de naștere, până se ajunge la un număr din două cifre, apoi cifrele acestui număr se adună până se obține o singură cifră, în cazul de față avem ziua 8, luna a 5 a și anul 1964, deci: 8+5+1+9+6+4= 33, în mod normal, s-ar calcula 3+3, însă, în numerologie, există și așa numitele numere maestre, sau numere superioare, acestea fiind rar întâlnite și se spune că au o energie aparte, iar posesorii acestora au parte pe parcursul vieții de evenimente mai grele, frământări interioare puternice, înțelepciune deosebită, o dorință puternică de a lăsa ceva măreț pentru posteritate. Coincidență sau nu, cifra 3, respectiv numărul 33 se repetă, iar dacă vom calcula și vibrația numelui (folosind un tabel cu cifrele corespondente fiecărei litere), vom vedea că cifra 3 se repetă din nou. Deci, după câte observăm, Horațiu Ioan Lașcu a fost urmărit de acest număr 33 (sau de cifra 3). Coincidență sau nu, există multe referiri la acest număr: îl regăsim în Biblie, repetându-se de multe ori „3 de zile de purificare (Levitic 12:4), 33 de fii şi fiice ale lui Israel (Geneza 46:15) şi 3300 de ofiţeri ai regelui Solomon ( Regi 5:16). Regele David a domnit în Ierusalim timp de 33 de ani. (Regi 2:11). Sunt exact 33 de capitole în Vechiul Testament despre anticrist” (Misterul numărului 33. Coincidențe stranii sau un adevăr ascuns de ochii noștri?), bineînțeles putem lua în considerare și faptul că Hristos a murit tot la vârsta de 33 de ani. În jurul acestui număr au avut loc și alte evenimente, de exemplu paralela 33 este înconjurată de mistere și întâmplări neplăcute: „Paralele 33 joacă un rol enorm în dezatrul lumii moderne. Este de ajuns dacă reţinem că atentatul împotriva lui John Kennedy din Dallas, primăvara arabă de la Tripoli, Bagdadul sub asediu american, Damascul cuprins de război civil, Kashmirul cu luptele sale interminabile, Tibetul cu problemele spinoase pe care le ridică sau oraşul japonez Nagasaki, care a avut de suferit cumplit din cauza bombei nucleare de la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, toate se potrivesc pe ea.” (Misterele neelucidate ale paralelei 33). O fi acest 33 un număr care aduce cu sine un destin tragic?

Horațiu Ioan Lașcu, în unele versuri din poezia Învierea, pare a fi nerăbdător de a afla calea cea dreaptă și cum inima îi trimite sângele în lungi călătorii, probabil astfel s-a întâmplat și cu al său destin tragic / christic, care l-a trimis într-o călătorie cu un singur bilet: doar dus:

„inima îmi trimite sîngele în lungi calatorii –
sîngele meu negru cînd
se va ilumina de roțile de foc ce Te vestesc pe dealuri?
(perfecțiunea lor înscrisă pe cerul nopții) cînd
va învăța să-Ți silabisească în plecări și întoarceri
adevăratul nume adevăratul chip în păienjenișul
venelor mele să arăți calea cea dreaptă?”
(Învierea – Horațiu Ioan Lașcu)

Sentimentul tulburător de neapartenență îi dă târcoale poetului, astfel acesta, cu o siguranță scrisă printre rânduri, știe / simte că nimeni nu îi poate lua nimic, deoarece nici măcar el însuși nu a fost pe de-a-ntregul al lui: „aici sînt negociez cu / întunericul si întind / capcane iluziei va privesc / nimic nu-mi puteti lua / moartea mai ales superba în rest / faceti ce vreti / n-am fost pe de-a-ntregul / al meu n-am fost / niciodată al vostru” (Horațiu Ioan Lașcu).

Împreună cu acest destin al său care l-a înălțat printre stelele poeziei, Horațiu Ioan Lașcu a păstrat în versurile sale timpul (așa cum îi sugerează și semnificația numelui Horațiu care înseamnă „oră, timp, anotimp”, astfel că numele are însemnatatea de „pastrator al timpului”), scurt atât cât el a trăit între malurile vieții, cântând în versurile sale ode solitudinei, morții inevitabile, „care sînt un mod de a supraviețui într-o realitate limiată, într-un fragment de timp care este viața” (Daniel Dumitru); așadar, în sfârșitul său timpuriu, a trecut de malurile în care i se zbătea sângele în întunecimea lui înspumată, trecând dincolo de limitele impuse de aceste maluri, ajungând la răsăritul stelelor:

„și astfel inima mea nu obosește nu se
gîndește încă la odihnă pulsează pulsează mereu
sîngele se zbate între maluri și
în întunecimea lui înspumată presimt răsăritul stelelor”
(Învierea – Horațiu Ioan Lașcu)

Siteografie:

  1. https://crystalivc.wordpress.com/2017/02/21/misterele-neelucidate-ale-paralelei-33/
  2. https://www.efemeride.ro/misterul-numarului-33-coincidente-stranii-sau-un-adevar-ascuns-de-ochii-nostri/
  3. http://stiri.botosani.ro/stiri/cultura/memoria-zilei-54-de-ani-de-la-nasterea-poetului-horatiu-ioan-lascu.html

Note:
[1] Lazarovici, Silvia: Scriitori și publiciști botoșăneni – Dicționar biobibliografic, ed. a 3-a, rev. și ad., Editura Agata, Botoșani, 2017; pag. 262



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 36 de abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. Virgil Ciuca spune:

    Simpla coincidenta si
    multe elucubratii privind destinul!

    cateva repere privind opera poetului erau de mai mare interes!

    …si cititorul filozofeaza „in cautarea timpului pierdut”!

    Virgil Ciuca
    Bucuresti
    24 iulie 2018

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5