Mai plouă cuvinte din soartă lâncedă
Se-adună cele sfinte în ziua mucedă
Doinele încă zbor din suflete arse
Adunate prin dor în inimi și case

Sămânța vorbei dulci răsare, poate
Noaptea plină de fulgi e vis în șoapte
Prin strofe uitate timpul e pierdut
Din minți luminate, cenușa s-a rupt

Crengi de zâmbete se rup inocente
Au înflorit multe cugete, neatente
Singurătății, plânse sub jug pe hărți tipărite
Cu buze de seu adună azi jurăminte

Răsărit de cuvinte a început la drum
Iar iubește cu sârg al dragostei fum
Cârd în zbor de silabe, cerul scurtează
Și-n banale imnuri îngeri înnoptează

Romane crescute, zidul înconjoară
Lumea se umple cu vidul de seară
Mai plouă cuvinte destinul uscat
Rămân cele sfinte fără de păcat.