Ideea unei Uniuni a Statelor Europene (USE) nu mai aparține doar sferei utopiei politice sau a federalismului intelectual, ci devine, în contextul geopolitic actual, o necesitate istorică. Afirmația potrivit căreia statul-națiune clasic a devenit un „trifoi uscat” în paginile istoriei surprinde, metaforic, o realitate structurală: statele europene, luate individual, sunt prea mici pentru a face față marilor puteri continentale și globale. Compararea viitorului european cu modelul Uniunii Statelor Americane oferă un cadru analitic fertil pentru a înțelege atât limitele prezentului, cât și direcțiile posibile ale viitorului.

• Statele Unite ale Americii reprezintă un stat federal matur, rezultat al unei voințe politice clar exprimate încă din secolul al XVIII-lea. Constituția americană a creat un echilibru funcțional între: suveranitatea statelor federate; puterea centrală (executivă, legislativă și judecătorească); identitatea civică comună.
• Elementele-cheie ale succesului american includ: O singură politică externă și de apărare; O piață unică reală, fără fragmentări fiscale majore; Un sistem constituțional clar, cu supremația legii federale; Un demos politic unificat, construit prin educație civică și simboluri comune.
• Deși SUA nu sunt lipsite de tensiuni interne, ele funcționează ca actor geopolitic unitar, capabil să-și apere interesele globale.
• Uniunea Europeană rămâne, structural, un hibrid: mai mult decât o organizație internațională, dar mai puțin decât un stat federal. Ea dispune de: piață unică; monedă comună (parțial); instituții supranaționale.
• Totuși, îi lipsesc elemente esențiale: o politică externă coerentă; o armată europeană unificată; o fiscalitate comună;  o identitate politică europeană consolidată.
• Crizele succesive (financiară, migraționistă, sanitară, energetică și de securitate) au arătat că suveranismul național frânează capacitatea de reacție rapidă și eficientă.
• Prezența la granițele Europei a unui stat rus imperialist, animat de nostalgii expansioniste și de refuzul ordinii internaționale liberale, transformă proiectul USE din opțiune în imperativ de securitate. Războiul din Ucraina a demonstrat că:statele europene sunt vulnerabile individual; dependențele energetice pot fi instrumentalizate politic; NATO rămâne vital, dar insuficient fără o Europă politică unită.
• În acest context, Europa ca stat unitar devine singura formă de supraviețuire strategică. Fragmentarea națională echivalează cu slăbiciune, iar slăbiciunea invită agresiunea.
• Afirmația că statele independente sunt depășite nu presupune dispariția identităților naționale, ci redefinirea lor. Așa cum statele americane și-au păstrat specificul cultural, Europa ar putea evolua spre: state membre ca entități administrative și culturale;  suveranitate partajată la nivel federal; loialitate dublă: națională și europeană.
• Statul-națiune westfalian, absolut suveran, este tot mai ineficient într-o lume a: marilor blocuri continentale; războaielor hibride; economiilor integrate.
• Spre Uniunea Statelor Europene
• Un proiect viabil de USE ar presupune: O Constituție europeană; Un guvern federal european; Armată europeană unificată; Politică externă unică; Buget federal consistent; Cetățenie europeană deplină.
• Comparativ cu SUA, Europa are un avantaj cultural și istoric imens, dar și un handicap: pluralitatea lingvistică și memoria conflictelor interne. Tocmai de aceea, federalismul european trebuie să fie democratic, gradual și consensual.
• Europa se află într-un moment de răscruce istorică. Fie rămâne o sumă de state nostalgice, transformate în trifoi uscat al istoriei, fie devine un subiect politic global, capabil să-și apere valorile și existența. În fața imperialismului rus și a competiției globale acerbe, Uniunea Statelor Europene nu mai este un vis intelectual, ci o necesitate existențială.
• Viitorul aparține marilor uniuni. Europa trebuie să aleagă dacă vrea să fie istorie sau actor al istoriei.
• Al.Florin Țene
• Bibliografie selectivă
• Habermas, J., The Postnational Constellation, MIT Press, 2001.
• Spinelli, A., The Ventotene Manifesto, 1941.
• Fukuyama, F., Political Order and Political Decay, Farrar, Straus and Giroux, 2014.
• Moravcsik, A., The Choice for Europe, Cornell University Press, 1998.
• Snyder, T., The Road to Unfreedom, Tim Duggan Books, 2018.
• Kissinger, H., World Order, Penguin Press, 2014.
• McCormick, J., Why Europe Matters, Palgrave Macmillan, 2013.
• Menon, A., The State of the European Union, Atlantic Books, 2008.