Primit pentru publicare: 28 aug. 2016
Autor: Prof. Cristina MAXIM
Publicat: 29 aug. 2016
Redactor ediție: Olivbian IVANICIUC
Editor: Ion ISTRATE

,,Structura demersului didactic în predarea elementelor de comunicare”- o carte care dezvăluie inteligență, studiu, preocupare

---

Comunicarea didactică este elementul nucleic al activităților educaționale, ,,reprezintă un transfer complex, multifazal și prin mai multe canale ale informațiilor între două entități (indivizi sau grupuri ) ce-și asuma simultan sau succesiv rolurile de emițători și receptori, semnificând conținuturi dezirabile în contextul procesului instructiv-educativ. Comunicarea pedagogică presupune o interacțiune de tip feed-back, privind atât informațiile explicite, cât și cele adiacente (intenționate sau formate în chiar cursul comunicării)”.(Constantin Cucoș).

            Comunicarea didactică se află întotdeauna în centrul atenției a numeroși didacticieni și constituie tema de analiză pentru multe lucrări din domeniu.

           ,,Structura demersului didactic în predarea elementelor  de comunicare ” de Petronela Anton, Nicoleta Ursu se caracterizează printr-o mare complexitate a studiului ,apoi a abordării conținutului pe parcursul celor patru capitole.Este remarcabilă utilitatea acestei expuneri interesante și actualitatea perspectivei din care este prezentată pentru interesul practicii pedagogice.

        Comunicarea este o temă populară  dar nu banală; dificultatea și meticulozitatea ei se evidențiază pe parcursul lecturii și a analizei.

       Primul capitol, ,,Comunicarea -concept, structură, particularități „oferă cititorului explicarea celor mai utile aspecte ale comunicării. Enumerarea axiomelor constituie o prezentare succintă și consistentă  a unor informații de maximă importanță didactică pentru profesori.

      Particularitățile comunicării sunt percepute în funcție de contextul în care se comportă vorbitorul. Caracterul practic care se desprinde din formularea acestora completează și definesc notele de experiență pe care le pot dobândi orice profesor cu minimum de experiență.

      Tipurile de comunicare: comunicarea verbală, comunicarea paraverbală,comunicarea accidentală, subiectivă și instrumentală,după expunerea lor în carte ,denotă un maximum de interes din partea autoarei, profunzimea cunoașterii temei, teoretică și practică, concizie și eficiență a construcției și prezentării conținutului.

Atrage atenția subtitlul ,,Comunicarea accidentală, subiectivă și instrumentală în care apar descrieri științifice utile cum ar fi: ,,Comunicarea accidentală se caracterizează prin transmiterea întâmplătoare de informații,ce nu sunt vizate expres de emițător și care, cu atât mai puțin, sunt destinate procesului de învățare dezvoltat de receptor”.Comunicarea subiectivă exprimă direct ,,starea afectivă a locutorului,din necesitatea descărcării și reechilibrării, în urma  acumulării unei tensiuni  psihice (pozitive sau negative)”.

       ,,Structura demersului didactic în predarea elementelor de comunicare” este un capitol important pentru activitățile educative.Este prezentată importanța programelor  școlare sub aspectul conținuturilor ei dar și al exigențelor ei.

      ,,În programele actuale, comprehensiunea și producerea de text sunt vizate explicit prin capitolele Comunicarea orală, Scrierea și Lectura. Ele desfășoară o tipologie textuală largă, ce cuprinde, alături de narativ, descriptiv sau dialogal, structurile argumentative, expozitive și informative”.

     De altfel, în paginile acestei teze interesante, sunt dezvăluite aspectele cele mai exigente și mai sensibile din didactica predării limbii române.