Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 12 (132), Decembrie 2019
V-ați iubit vreodată țara?
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

ȚARĂ, ȚARĂ!

Primit pentru publicare: 04 Dec. 2019
Autor: Ciprian ANTOCHE, redactor șef  – Revistei Luceafărul
Publicat: 04 Dec. 2019
© Ciprian Antoche, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

ȚARĂ, ȚARĂ!

Țară, flamură măreață și izvor de aur
Șterge-ți lacrimi acre ce le izvorăști,
Fost-ai din vecie presărată-n aur
Dar ajuns-ai astăzi ca să te crucești.
Vin analfabeții ca un val de ceață
Să-ți conducă frâie într-un furt goblen,
Carte doar în diplomi dobândesc în viață
Mirosind colonii și purtând joben.

Mugetul prostiei se întinde-n zare
Precum pâcla luncii în vreme de tină,
Astăzi înțeleptul, n-are căutare
Și nu ai tu, țară, n-ai baremi o vină.
Prost conduce prostul, literă de lege
Mulții cară mapa, alții glia sapă
Unii beau caimacul ce pe vârf se-alege
Restul șad sub foame ce prostia-adapă.

Adunați sunt care din întinse zări
Luând asalt hulpav locuri în divan,
Gușe pelicane, fălci grase-n jumări
Dos înfipt în jilțuri, cefe de plăvan.
Au sosit ca hoarda hanilor tătari
Nechemați de nimeni, ci propuși de ei
Uni pe alți se-mbie ca să-ajungă mari
Să-și adape pântec cu galbeni și lei.

Toți neștiutorii compun sfatul țării
Unde ei dau legea precum ar fi beți,
Vând avut de țară peste largul mării
Culmea-i că la bani, nu-s analfabeți.
Vlădica e oarbă? Căci n-am priceput
De ce mână turma cea de insipizi,
S-au schimbat cu toate, ca la început
Nu mai este astăzi, țara crește-omizi.

Pluguri dorm robite, oștile-s străine
Secera-i rugină, glia crește iască
Au venit barbarii să ne coacă pâine
Să ne țese lâna și să ne hrănească.
Piscurile-s goale, pădurea e dusă
Aur din adâncuri a cherit ca-n gură,
Roba sărăciei are țara pusă
Căci o parte-i piață și restul se fură.

Plângi, tu, țară mamă! Plângi lacrimi de sânge!
Ne crucim cu toții sub război modern,
Sub o nepăsare privim cum se stânge
România nume, ce-am crezut etern.
Somnul națiunii nu va naște monștri
Și nici pluguri coarne, singure arând
Ci o turmă bleagă ce scaieți va paște
C-au vândut otava… ciulini cumpărând.