E toamnă, gardul visurilor mele
În care toate se izbesc curgând
Cu frunze și cu stropi de sfânt
Pe aurul tematic  putrezind
Pe norii  grii ce-n noapte vor  sfârși
Eu șchiopătând, tu radiind
De viață storși
De toamnă
…
E toamnă
Și pe mine, și pe voi, arcași
Ce  rupeți anul când se mai  destramă golul
Ascunde-ți viața, gustul ce-l aclamă
Ascunde-ți zâmbetul și voia bună
Când ziua iar aprinde-o lună
Ce-o cântă toți, cât este de bună
Toamnă
…
E toamnă, și mă tot gândesc
La cât este de plină lumea
E toamnă, și mă îndoiesc
De sărăcia celor ce încă iubesc
E toamnă și la toamnă jinduiesc
Și ploaia-mi udă tot curajul
Și umedă îți e privire
E toamnă, și încă iubesc
O  toamnă!