Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Un volum de orientalistică – turcologie – osmanistică cu finalitate aniversară septuagenară

prodanDPrimit pentru publicare: 29 dec.2015
Autor: Prof. Dr. Dan  PRODAN, redactor al Rev. Luceafărul (Bt)
Publicat: 29 dec.2015

 

 

Un volum de orientalistică – turcologie – osmanistică cu finalitate aniversară septuagenară

 

O masivă şi impresionantă culegere de contribuţii de orientalistică – turcologie – osmanistică este accesibilă, de câteva luni, comunităţii ştiinţifice de profil şi persoanelor interesate de amintita tematică: Contemporary Research in Turcology and Eurasian Studies. A Festschrift in Honor of Professor Tahsin Gemil on the Occasion of His 70th Birthday, Stoica Lascu, Melek Fetisleam (Editors), Presa Universitară Clujeană, Cluj – Napoca, 2013, LXXVIII + 1056 p. Volumul omagial a fost realizat cu participare ştiinţifică internaţională, din Europa şi Asia. El a fost articulat tehnic pe o structură extinsă, completă pentru această categorie livrească de omagiere ştiinţifico – didactică: tabloul cu chipul sărbătoritului septuagenar prof. Tahsin Gemil (pictat de Constantin Niţescu, An Accomplished Life. Professor Tasin Gemil at the age of 70, p. XI); Laudatio (viaţa şi opera savantului omagiat) – Preface. The Scientific Career of a Leading Contemporary Romanian Historian, de Stoica Lascu şi Melek Fetisleam, pp. XIII – XL;

Publications of  Tasin Gemil, pp. XLI – L; Introduction, pp. LI – LXXIII;  Notes on Contributors, pp. LXXV – LXXVIII; 5 părţi – capitole cu tematică comună – conexă geografico – istorică  (pp. 3 – 933);  Bibliography  (selectivă orientalistică – turcologie – osmanistică), pp. 935 – 997; foarte utile şi interesante Additional References. Festschriften for the Scholars in Turkologie and Central Asian Studies, pp. 999 – 1017 şi Additional References. Books on Ottoman Empire (2000 – 2013), pp. 1019 – 1056.  

Prima secţiune (Part  One:  Central Asia. Middle East) adună 13 contribuţii referitoare la diverse aspecte de manifestare a lumii asiatice vestice şi centrale pre-islamice şi islamice, dintre care 6 ale unor autori români. Astfel, Marina Tolmacheva (Middle Eastern Genealogy in Central Asian Islam. Belief, Legend, and Privilege, pp. 3 – 14) a prezentat aspecte ale genealogiei asiatice islamice: credinţe, legende, privilegii. Alice Y. Borisenko şi Yulius S. Khudyakov (Ancient Turkic Nomads Images on Bronze Plaques in Central Asia,  pp. 15 – 23) au interpretat simbolistica imaginilor nomazilor turcici pe plăci de bronz. Albert A. Burhanov (The Region of Middle Amudarja in Ancient Times and the Middle Ages. Historical, Arhaeological, and Geographical Essay on Lebap Region of Eastern Turkmenistan, pp. 25 – 48) a radiografiat istoric, arheologic şi geografic zona Amudaria – Lebap între secolele III î.Hr. – XIX d.Hr. Bulat L. Khamidullin (Khazars’ Participation in Creation of an Independent Kingdom: Abazgsk (Abkhazia), pp.  49 – 56) a subliniat rolul istorico – politic al kazarilor în fondarea Regatului Abhaz.  Zulkhumor Mirzaeva (The 1950 – 1990s: Uzbek’s Literature as the Public Square of the “Ideological Struggle”, pp. 71 – 92) a conturat coordonalele controverselor «ideologice» din literatura uzbekă  din a II-a jumătate s secolului trecut. Jean – Louis Bacqué – Grammont  (Aspects des sociétés des républiques musulmanes soviétiques et post – soviétiques d’Asie Centrale et du Caucase d’après les stèles funéraires locales, pp. 93 – 122) a prezentat atitudini de conservare a memoriei defuncţilor prin mesaje scrise şi imagini de pe pietrele tombale din Asia Centrală – Caucaz în secolul trecut. Alieva Lala (Historical Study of the Palestine Intifada Literature, pp. 161 – 168) a studiat formele literare ale protestului palestinian împotriva stăpânirii israeliene.

Colaboratorii români la Partea I au publicat contribuţii ştiinţifice circumscrise arealului geografic deja conturat şi perioadei secolelor XIII – XX. Rodica Pop (Turkish Origin Vocabulary in the Secret History of the Mongols (13th Century), pp. 57 – 62) a selectat şi a analizat cuvinte turceşti din istoria fundamentală a mongolilor în secolul XIII. George Grigore  (Ibn Baṭṭūa and his Visit to Nusaybin, Dara, and Mardin during the Artuqid Period,  pp. 63 – 70) a prezentat călătoria globetrotterului arab (călătorul Islamului) prin Anatolia pre – otomană în 1327. Vasile Soare (The Islam in Azerbaijan. A Historical Evolution and Current Trends,       pp. 123 – 130) a schematizat dezvoltarea istorică a Islamismului în Ţara azerilor între secolele VII – XX. Marian Zidaru (Great Britain and the Moslem World at the End of the Great War: An Analysis Document of the British Cabinet, pp. 131 – 154) a publicat şi a interpretat un document englez din 1917 referitor la organizarea politico – etnică a lumii islamice din Orientul Apropiat şi Mijlociu. Următoarele două contribuţii analizează zona iraniană în secolul XX. Radu Ştefan Vergatti (The Pan – Iranian Zone. Elements of Geopolitics, Demography, and History, pp. 155 – 160) şi Andreea – Paula Ibănescu (Incremental Politics: Iran and Turkey’s Post -1990. Cultural Diplomacy in Central Asia. Inferring New Concepts: Geo – Culture, Geo – History, and Geo – Religion, pp. 169 – 189) au prezentat apariţia Republicii Islamice Iran şi relaţiile acesteia cu vecinii zonali, în special cu Turcia.

Secţiunea a II-a (Part Two:  Crimea. Tatars) include 10 studii şi articole, dintre care 3 ale unor autori români. Tematica părţii secunde a volumului omagial circumscrie Pen. Crimeea, locuitorii ei, tătarii, relaţiile cu zonele şi statele vecine, între secolele XIV – XX. Astfel, Illnur M. Mirgaliyev (The Sons of Tokhtamysh Khan in the Struggle for the Golden Horde             Power, pp. 193 – 196) a prezentat competiţia armată dintre fiii lui Toktamış Han pentru conducerea Hoardei de Aur, începând cu 1406. Margareta Aslan (Relationships between the Crimean Khanate and the Principality of Transylvania in Transylvanian Chronicles (16th 17th Centuries), pp. 197 – 216) a oferit o imagine a reflectării relaţiilor tătaro – transilvane în cronistica ardeleană a secolelor XVI – XVII. Nuri Kavak (Daily Life in Crimean Tatars (17th – 18th Centuries), pp.  217 – 230) a realizat o radiografie a vieţii cotidiene a tătarilor peninsulari în veacurile XVII – XVIII. Costel Coroban (Charles XII’s Retreat in the Ottoman Empire and his Contacts with the Tatar Khans (1709 – 1714), pp. 231 – 242) a urmărit traseul şi problemele retragerii temerarului şi ghinionistului rege suedez Carol XII, după aventura Poltava (1709), prin teritoriul otoman, către Suedia. Sergean Osman (Introduction à la documentation française sur le Khanat de Crimée. Recherche sur documents concernant l’histoire du Khanat de Crimée dans les Archives du Ministère des Affaires Étrangères (1739 – 1768), pp. 243 – 258) a considerat că documentele franceze de la mijlocul secolului XVIII despre tătari – Pen. Crimeea au constituit baza pentru conturarea imaginii tătarului şi a politicii tătaro – ruse în cercurile conducătoare regaliste franceze a perioadei respective. O altă imagine a tătarului şi a aşezărilor lui au realizat călătorii vest – europeni care au vizitat Pen. Crimeea la mijlocul secolului XIX (Giuseppe Cossuto, Crimea and Crimean Tatars in Laurence Oliphant’s Description of Black Sea (1852), pp.  259 – 292).

Locul şi rolul etnico – educativo – identitar al tătarilor în Imperiul Rusese Ţarist în sec. XIX şi la începutul celui următor au fost analizate de Melek Fetisleam (Education and Identity Assertion of the Tatars in the Russian Empire (The Mid -19th Early 20th), pp. 293 – 300). Liliya F. Baybulatova (Rizaetdin Fahretdin about Russian Muslim Community and its Problems  since 1905: According to the Newspaper of Vakyt and Journal of Islam, pp. 301 – 310) a prezentat activitatea unui ziarist tătar în Rusia în primul sfert al secolului XX, care a promovat drepturile şi interesele conaţionalilor săi. Semnificaţiile religioase – identitare ale “picturilor religioase”şamayl / muhir, un gen de “icoană”, ale turcicilor au fost desluşite de Swetlana M. Czerwonnaja (Tatar Shamayls in the Modern Culture of Turkic World, pp. 311 – 322). Activităţile şi rezultatele cenzurii de război germane din Primul Război Mondial, aplicate corespondenţei tătarilor prizonieri au fost relevate de Iskander Gilyazov (Scientists at the Service of War. The Perusal of Letters of the Tatar Prisoners of War in Germany during the First World War ,  pp. 323 – 329).

Empire Ottoman / Turkey. Balkans este titlul părţii a III-a (Part Three), care reuneşte 14 contribuţii, dintre care 3 elaborate de autori români. Tematica capitolului acoperă spaţii geografice şi secole istorice specifice trecutului otoman şi statelor vecine. Fenomenele etno –  lingvistice din Anatolia şi zona azeră în agitatele secole XIV – XV au fost analizate de Shahin Mustafayev (Ethno-linguistic Processes in the Turkic Milieu of Anatolia and Azerbaijan (14th – 15th Centuries), pp. 333 – 346). Pentru partea europeană a Imperiului Otoman, Paul Brusanowski (Christians and Converts to Islam in the Balkan Peninsula during the Ottoman Rule, pp. 347 – 388) a prezentat motivaţiile, condiţiile şi urmările adoptării Islamismului de către creştinii balcanici. Stăpânirea otomană în Balcani a impus transformări importante şi asupra târgurilor medievale creştine. Dragana Amedoski şi Gordana Garić Petrović (Transformation of a Medieval Town into an Ottoman Administrative Center. Case of Kruševac (Alaca Hisār), pp. 389 – 402) au radiografiat un astfel de caz. Aspectele politico – militare ale coabitării otomani – creştini în Europa dunăreană – centrală au fost studiate de Nagy Pienaru (Sigismund de Luxemburg and the Islamic Orient (15th Century), pp. 403 – 418), Ioan – Aurel Pop (The Extent and Revenues of the Ottoman Empire in Documents of Some Venetian Baili (16th Century), pp.  419 – 434), Gábor Kármán (The Ahdname  of Sultan  Mehmed  III  to  András  Báthori, Prince of Transylvania (1599), pp.  435 – 446). Articolul istoricului ungar evidenţiază două realităţi: că ahdnāme – lele otomane acordate principilor ardeleni au existat cu adevărat, ca acte juridice, în secolul XVI; că efectul celei din 1599 a fost nul de fapt, prin intervenţia militară a lui Mihai Viteazul în Transilvania în octombrie 1599.

Următoarele studii şi articole prezintă subiecte punctuale diverse, încadrate în tematica generală a capitolului. Astfel, Birsen Bulmuş (Mustafa Feyzi Hayatizade Efendi’s Treatises on Syphilis in the Ottoman Empire (1681 – 1682), pp. 447 – 452) a prezentat două manuscrise referitoare la sifilis şi perceperea acestei boli venerice în societatea otomană la sfârşitul secolului XVII. Selim Aslantaş şi Judith Aslantaş  (Bericht des Franz Freiherrn von Ottenfels – Schwind             über die Revolutionen in den jahren 1807 und 1808 in Konstantinopel, pp. 453 – 486) au analizat o relatare germană puţin cunoscută despre evenimentele din 1807 – 1808 de la Istanbul. Situaţia complexă din Imperiul Otoman, «omul bolnav al Europei», la mijlocul secolului XIX a generat, la nivelul cancelariilor marilor puteri europene cu puternice interese la Istanbul, diferite proiecte de modernizare a statului şi societăţii otomane, cu trăsături vest – europene. Proiectele englez, francez şi rusesc au fost studiate de Julieta Velichkova – Borin (Premiers projets européens sur l’Empire Ottoman (1840 – 1853),  pp.  487 – 504).  Alte trei contribuţii prezintă aspecte punctuale geo – cronologice ale relaţiilor greco – otomano / turceşti: Manos Perakis, Capitulations Abolition Attempts in Crete during the Halepa Regime (1878 – 1889), pp. 505 – 518 ; Dalibor Jovanovski, The Greek – Ottoman Crisis in 1888, pp. 519 – 528; Dimitris Michalopoulos, Constantin Caramanlis et l’affaire de Chypre: le nœud gordin à résoudre, pp.  549 – 560. Kemal H. Karpat (The Emigration of Turks from Romania to Turkey and  Hamdullah Suphi  Tanriöver, pp.  529 – 548) a conturat dimensiunile politicii de emigrare a turco – tătarilor islamici din Dobrogea în Turcia kemalistă începând cu 1935 şi implicarea ministrului – ambasador  turc din România în derularea legală, umană, a transferului de populaţie. Multe informaţii inedite au la bază amintirile personale ale autorului, el însuşi turc din N Dobrogei, emigrant cu întreaga familie în Turcia, şi cunoştinţă personală a lui H.S. Tanriöver. Boyka Stefanova (Explaining the Electoral Preferences of the Ethnic Turkish Minority in Bulgaria (1991 – 2013): A Case of Ethno-cultural Voting?, pp. 561 – 578) a explicat că votul politico – electoral al minoritarilor turci din Bulgaria a avut la bază diverse motivaţii – interese: economice, politice, etnice, sociale, culturale, religioase.

Într-un volum omagial oferit unui turcolog român – etnic tătar, originar din Dobrogea, nu putea lipsi un capitol referitor la Romanian Principalities. Dobrudja (Part Four). Secţiunea a V-a grupează 14 contribuţii, dintre care 13 semnate de istorici români, cu subiecte care acoperă tematic spaţiul româno – dobrogean între secolele XVI – (început) XXI. Astfel, Laura – Adina Fodor (The Image of the Tatars in the Moldavian Chronicle (1662 – 1743) of Ion Neculce: Deconstructing Negative Representations, pp.  581 – 600) a analizat imaginea tătarului în cronica lui Neculce, subliniind schimbarea treptată de optică moldavă faţă de tătarul de la Răsărit. Două “studii de caz” punctuale  geo – temporale au fost prezentate de Ionel  Cândea (Turks and Tatars in the Neighborhood of the Măxineni Monastery (Brăila County  – 17th – 18th Centuries), pp. 601 – 604) şi Gabriel – Felician Croitoru  (Le kaza de Giurgiu entre les traités de paix de Passarowitz (1718) et de Svichtov (1791). Quelques aspects militaires et politique, pp. 605 – 622), insistându – se asupra aspectelor religioase, militare, politice ale respectivelor evoluţii. Ileana Căzan (Administration et système fiscal – le modèle occidental et la tradition levantine en Valachie au XVIIIème siècle, pp. 623 – 630) a studiat procesul de modernizare treptată a administraţiei şi fiscalităţii muntene în secolul XVIII, cu toate tribulaţiile şi contradicţiile sistemice interne. Referitor tot la secolul XVIII, Călin Felezeu (Between Phanariotism and the Movement of National Emancipation. The Cantemir Model of Approaching the Image of the Ottoman Empire in the Romanian Written Culture, pp.  631 – 654) a urmărit etapele şi ecourile receptării imaginii otomanului (stat şi individ) în cultura şi istoriografia românească. Veniamin Ciobanu (Le problème des monastères dédiés, pendant le règne d’Alexandru Ioan Cuza, pp. 655 – 678)  a prezentat chestiunea mănăstirilor româneşti şi a averilor lor imobile şi mobile, supuse complexelor monahale din Grecia, în contextual politicii domnitorului Unirii din 1859 de aplicare a reformei secularizării pământurilor mănăstireşti şi a celei agrare. Daniela Buşă (Les relations de  la Roumanie  avec l’Empire Ottoman dans les premières années après l’Indépendance,  pp.  679 – 684) a explicat evoluţia şi caracteristicile relaţiilor bilaterale româno – otomane în primii ani după 1878.

Următoarele 7 studii şi articole analizează diferite aspecte ale istoriei complexe a Dobrogei între secolele XV – (început) XXI. Astfel, Gheorghe Dumitraşcu şi Stoica Lascu (Dobrudja under Ottoman Rule (With an Additional Bibliography), pp. 685 – 724) au prezentat principalele coordinate ale evoluţiei coridorului Dunărea inferioară – Marea Neagră sub stăpânire otomană, ataşând şi o consistentă şi utilă bibliografie tematică. Dan Prodan (Franz Babinger et la Dobroudja ottomane dans les XVIème XVIIème siècles, pp. 725 – 737) a precizat că turcologul german a studiat momente din istoria otomană a amintitului teritoriu, concluzionând că antica cetate Histria a devenit vatra unei localităţi medievale, numită Istrābāğı (în sec. XVI) sau Isterabād (sec. XVII); de asemenea, savantul german a publicat jurnalul de călătorie al englezului Robert Bargrave prin Dobrogea şi Ţările Române (1652); Dan Prodan a republicat fragmentele referitoare la Dobrogea din jurnalul călătorului englez. Margarita Dobreva (Muslim Primary Education in the Central and North Dobrudja (In the 1860s – 70s), pp.  739 – 764) a analizat caracteristicile învăţământului primar otoman în Dobrogea în deceniile anterioare integrării teritoriului în România independentă. Adrian Ilie (Tatars Involved in the Local Administration of Medgidia City (The Second Half of the 19th Century), pp. 765 – 778) a enumerat şi a prezentat activitatea primarilor tătari ai Medgidiei în intervalul temporal precizat. Lavinia Gheorghe (The Collection Dr. Ibrahim Themo in the National History and Archaeology

Museum of Constanţa, pp. 779 – 788) a oferit informaţii despre Arhiva dr. I. Themo depusă şi cercetabilă la Muzeul din Constanţa.  Stoica Lascu (Aspects of Spiritual Life of the Turkish – Tatar Community in Dobrudja (1913 – 1915) – (With Two Appendices: The Turks and Tatars in Romania According to Censuses From 1899 to 2011), pp. 789 – 814) a studiat manifestări ale vieţii spirituale a comunităţii musulmane dobrogene şi datele recensămintelor naţionale referitoare la turco – tătarii din România în ultimele 11 decenii. Virgil Coman (Archival Data on the Muslim Community of Medgidia in the Interwar Period, pp. 815 – 829)  a oferit informaţii de arhivă despre comunitatea tătară din Medgidia în perioada interbelică.   

Ultimul capitol, al V-a (Part Five: Varia) al volumului omagial reuneşte 8 contribuţii (5 ale istoricilor români) cu tematică diversă, ordonate cronologic ascendant. Szabolcs Polgár (The Ethnonym Pecheneg Pecinaci, Pecenaci) in the Chronicle of Regino (The Beginning of the 10th Century), pp. 833 – 840) a identificat şi a analizat sensurile etnomimului amintit într-o cronică italiană de la începutul secolului X. Andreea Atanasiu – Croitoru  (Navigation and Dangers in the Black Sea International Maritime Regulations  (13th – 14th Centuries),  pp. 841 – 852) a prezentat reglementările maritime de navigaţie în Marea Neagră în secolele dominaţiei şi concurenţei veneto – genoveze. Elizaveta Cvilincova  (Gagauz Variant of the Epistle about Lord’s Day (Sunday) from the Point of View of Ethno – Cultural Interaction,  pp. 853 – 862) a studiat traducerea găgăuză a amintitei scrieri apocrife ortodoxe şi impactul etno – culturalo – religios asupra populaţiei găgăuze din Basarabia sudică, grup etnic turcic aflat în plin proces de creştinare, la sfârşitul secolului XIX. Barbara Kellner – Heinkele  (Manuscripts from the Middle East in the Staatsbibliothek  zu Berlin, the Former Royal Library, pp. 863 – 872) a inventariat manuscrisele şi documentele orientale din celebra bibliotecă din capitala germană. În acelaşi spirit al arhivelor şi depozitelor de izvoare istorice, Ioan Scurtu  (From the History of Relations between the State Archives of Romania and State Archives of Turkey (1992 – 1994), pp.  873 – 892) a rememorat aspecte ale contactelor oficiale şi colaborării concrete dintre AS din România şi AS din Turcia, unde se află milioane de unităţi arhivistice inedite referitoare la relaţiile complexe otomano – române. Mieste Hotopp – Riecke (“The Pasha of Magdeburg”: New Fields of Research and Teaching For German Turkologists between Regional History, Intercultural Studies, and German – Tatar Interferences, pp. 893 – 906) a conturat noile direcţii tematice de evoluţie a turcologiei germane, cu extensii concrete către tatarologie. Raluca Iosipescu şi Sergiu Iosipescu (La Protection du Patrimoine Culturel Subaquatique en Roumanie. Quelques remarques préliminaires, pp.  907 – 918) au trasat coordonatele proiectului de conservare a patrimoniului cultural subacvatic românesc (cu hărţi şi fotografii), aproape nevăzut de marele public, dar aflat mereu în atenţia specialiştilor arheologi. Constantin Hlihor (Geopolitics of National Minorities in Cyberspace Age. Are the Turkish – Tatars a Single Virtual Community in World Politics?,  pp. 919 – 934) a lansat o întrebare incitantă: sunt turco – tătarii o comunitate virtuală în politica mondială? Răspunsul: posibil, în viitorul apropiat sau în viitorul mediu.

Volumul omagial mai cuprinde o generoasă bibliografie tematică de orientalistică (Bibliography, pp.  935 – 997) cu aprox. 1.400 de titluri, completată cu o bibliografie de osmanistică (Additional References. Books on Ottoman Empire (2000 – 2013), pp. 1019 – 1056), cu alte aprox. 700 de titluri. Inedită şi foarte utilă este lista volumelor omagiale (Additional References. Festschriften for the Scholars in Turkologie and Central Asian Studies, pp.  999 – 1017) realizate şi oferite savanţilor orientalişti – turcologi, începând cu 1950: alte aprox. 340 de titluri. O simplă adunare indică aprox. 2.450 de titluri, o impresionantă bibliografie orientalistică –  turcologică – osmanistică! O bibliografie imensă, aflată în acelaşi volum, un foarte util instrument de lucru atât pentru specialişti cât şi pentru persoanele interesate de o anumită tematică!  Concluziile contribuţiilor ştiinţifice şi imensa bibliografie tematică pot fi parcurse de cititori (specialişti în domeniu şi persoane interesate) doar citind masivul şi incitantul volum omagial! La sfârşitul cărţii ar fi trebuit adăugate (alte) câteva hărţi istorice tematice, cu spaţiile şi secolele studiate de către autorii contribuţiilor. De asemenea, ar fi fost util şi un Indice general antroponimic, toponimic, hidronimic, oronimic etc., pentru o rapidă orientare în masivul volum de 1134 p., chiar dacă acest segment (foarte practic, obligatoriu!) al cărţii ar fi însemnat încă câteva zeci de pagini la cele deja existente.

În concluzie, un volum omagial (Festschrift) realizat cu responsabilitate, profesionalism, realism, implicare, în spirit occidental, cu studii şi articole în limbi de circulaţie internaţională, cu o înaltă cotă valorică calitativă, cu participare şi cu difuzare internaţională euro – asiatică, indicator al nivelului actual de dezvoltare al orientalisticii –  turcologiei – osmanisticii mondiale, realizat în condiţii tehnice – grafice excelente (hârtie semi-velină, hărţi, grafice, fotografii color, legare fermă). Această contribuţie istoriografică de referinţă trebuie să se afle în marile biblioteci ale României şi ale lumii, pe masa de lucru a savanţilor orientalişti, turcologi, osmanişti, dar şi a persoanelor interesate de Turcology  and  Eurasian  Studies. O notabilă contribuţie a istoriografiei tematice româneşti la dezvoltarea orientalisticii –  turcologiei – osmanisticii internaţionale. Încă o recunoaştere a nivelului mondial a activităţii şi finalităţilor ştiinţifice – manageriale ale d-lui Tahsin Gemil, directorul Institutului de Turcologie şi Studii Central – Asiatice al Universităţii Babeş – Bolyai din Cluj – Napoca.

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 2.569 de abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. D.M. Gaftoneanu spune:

    …D-le profesor DAN PRODAN,chiar și o simplă parcurgere sumară a impresionantei bibliografii din textul articolului Dvs. îi dă bătăi de cap cititorului mai puțin avizat și nefamilizarizat; sincere felicitări, toată stima!

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5