Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 1 (133), Ianuarie 2020
V-ați iubit vreodată țara?
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

ZIDURI DE LUT

Primit pentru publicare: 29 Ian. 2020
Autor: Ciprian ANTOCHE, redactor șef  – Revista Luceafărul
Publicat: 29 Ian. 2020
© Ciprian Antoche, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

ZIDURI DE LUT

A face casă din nimic având doar lut de glie
Și paiele din sfântul grâu ce hrană dă-n popor,
E datină din moși strămoși lăsată drept să fie
Ca o cutumă peste vremi și un suprem onor.
Muindu-ți tălpile scorțoase în vălătuci dospiți
Simți al pământului suspin și plânsul ce-l presară
Ce leagă strânsă legătură cu cei ce-s adormiți
Și stau străjerii în fund de lume păzind frumoasa țară.

Ziduri de lut pornesc spre zare precum un zbor frumos
Mărinimindu-ți sfânt bordei, sărac, dar destulat
Pădurea trimițându-și creanga se-amestecă duios
Tasând pereți frumoși de viață din lemnul său curbat.
Iar grinzi de paltin și stejar se-aștern sub cușma mică
Primind ca înveliș divin al stufului broboadă,
Din tot ce-i glie și natură, răzeș cămin ridică
Ca o-nchinare către Cer și viața sa sloboadă.

Sub gerul iernii de omăt, sub fălcile de frig
Trosnește soba din bordei scornind un fum fierbinte,
Miroase-a pâine coaptă-n rolă și a tăciuni ce strig
La pruncii adunați la vatră ce-ascultă vechi cuvinte.
Cămin zidit din huma Gliei e paravan țesut
Luptând cu-ai săi pereți dospiți în vremea capricioasă,
O fi bordei cât un ghioc, crâmpei și rest de lut
Dar pentru cel țăran cu duhul e mândra-i sfântă casă.