Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 9 (129), Septembrie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Doi metri sub pământ (roman foileton)

Primit pentru publicare: 06 Sept. 2019
Autor: Prof. Vasile LEFTER, Focșani
Publicat: 07 Sept. 2019
© Vasile Lefter, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

Doi metri sub pământ
                                                (Roman foileton)
                                                               16

De la întoarcerea lui Andronache Țârel în Oroveni, ritmul satului s-a schimbat. E adevărat că și prezența migranților a adus un plus de agitație. Mulți neavând încă o ocupație puteau fi  văzuți la toate orele pe ulița mare a satului cu gârlă și trei cimitire. Primăria primise de la guvern fonduri pentru hrană . Cei care se aciuaseră pe la gospodari ajutau la treburile zilnice și o duceau mai bine. Nimeni nu suferea din cauza foamei. În corturi, noaptea începuse să fie puțin frig. Autoritățile ceruseră de la Prefectură module tip container cu tot confortul necesar. Momentan cererea nu fusese onorată. Prioritate a fost reparațiile curente la școală. Copiii sirieni de vârstă școlară, dar și câțiva copii de români, veniți să locuiască la bunici începuseră deja orele cu profesori sirieni și români. Cu timpul, totul va intra în normal. Se adunaseră în total 30 de copii, cu vârste între 8 și 14 ani. Se învăța la simultan, sistem mult practicat în localitățile mici, deoarece nu erau suficienți școlari pentru clase normale. Noi, românii, putem împărtăși din  experiența lucrului la simultan,  pentru că îl folosim de cam 50 de ani.

Acest plictis al vieții cotidiene într-un loc în care aparent nu se întâmplă nimic va fi diminuat puțin câte puțin odată cu răspândirea veștii că Florica Murgeanu și Andronache Țârel se vor căsători și vor face nuntă mare, la care vor fi învitați toți orovenii, inclusiv migranții. Asta ar însemna o nuntă cu cel puțin 200 de meseni, care nu vor trebui să aducă niciun cadou. Nemaipomenită veste! La cârciumă, la primărie, la biserică, pe șanț numai asta se discuta. Cei mai în vârstă erau sceptici. Nu prea credeau, gândindu-se la costuri. De unde să aibă fiul lui Constandache Țârel atâția bani? Explicația venea pe loc.

-Ați uitat că bătrânul Țârel stătea de vorbă cu Necuratul?

-Prostii. Profita doar de naivitatea noastră. De multe ori sub masa de spiritism stătea chiar micuțul Andronache , care mișca masa când „vrăjitorul” ridica tonul.

-Alta trebuie să fie sursa de bani a lui Andronache,completă un al treilea.

-Se zice că a lucrat pentru americani, având misiuni în serviciile secrete.

În discuție, intră și guraliva Alexandroaia.

=Ce vă pasă vouă de unde are banii ? Să ne bucurăm că vom petrece și noi românește. Am uitat de când nu am mai încins o bătută.

=Eu credeam că ai uitat altceva,vecină .Nu vreau să învârt cuțitul în rană și să  povestesc despre tinerețea noastră nebună. Munca era muncă, distracția,distracție.

-Lasă Arghire, că Domnul a fost darnic cu noi. Nici tu nu prea ai suferit. De când a plecat dincolo frumoasa ta nevastă, nu prea te-ai omorât cu pomenile. Mereu ne spuneai că morții nu mănâncă. Nu ai pe nimeni. Nu te aștepta să-ți dea cineva de pomană vreun covrig.

– Ia spuneți isteților, când e nunta? Întrebă Tănăsoaia cea costelivă.

– Cică la început de octombrie, îi informă Arădoaie.

– Măi oameni buni! Noi mergem cu mâna în gură? Nu le ducem niciun cadou de casă nouă?

– Ce să le duci măi Iftimie? Au de toate, Dacă ai vedea ce au în casă, te-ar apuca diabetul.

-Bravo lor! Florica merită așa bucurie. Și-a crescut singură băiatul, a muncit ca să-l dea la școli înalte și niciun bărbat nu i-a călcat pragul.  Ce poți să zici de o asemenea femeie? Toate vădanele o bârfeau și răspândeau zvonuri .Ea și-a văzut de treabă. Vecinii spun că în unele nopți se auzeau hohote de plâns. Niciodată nu a povestit nimănui despre ofurile ei.  Mai rar așa femeie! Parcă n-ar fi oroveancă de-a noastră.

-N-aș băga mâna în foc în chestia cu pragul. Cât a fost pe la oraș la facultate,cine știe?

– Vă e ciudă că a rămas frumoasă, zgripțuroaicelor!

Andro și Flori au hotărât să facă totul într-o singură zi: cununia civilă, cununia religioasă, petrecerea de nuntă. Ziua aleasă a fost prima sâmbătă din octombrie.

În Oroveni nu aveai un local în care să încapă toată suflarea satului. Mirii au ales varianta cortului de campanie. Andro venea dintr-o lume în care cortul era ceva obișnuit. Își rugă șefii să-l ajute cu tot ce trebuie. Un pluton de geniști instală încă de joia dinaintea nunții un cort uriaș cu tot ce trebuie pentru o petrecere pe cinste. Mulți oroveni își făceau cale , vrând să fie la curent cu ceea ce se mai întâmplă. Meniul pentru nuntă și protocolul pentru cununia civilă de la primărie și pentru cununia religioasă fu comndant la cea mai căutată firmă de catering din vecinătatea Orovenilor. Firma se numea „Paraiso” și avea ca patroni doi frați din Peru. Ani de zile, Pedro și Marco au bătut piețele și bâlciurile  cântând „El condor pasa. Cu banii adunați , au pus pe picioare o afacere profitabilă, deja renumită în zonă.

Încă de dimineață,curioșii se învârteau prin fața primăriei. Însuși primarul apăru pe la 10, cu o oră înaintea celei anunțate.  Mirii însă nu se grăbeau, așteptând ora comunicată. La unsprezece fără un sfert,  în fața impunătorului edificiu în care se instalaseră de curând, casa iubirii lor,   se opri o limuzină albă, cu șofer luat parcă din filme. Veston cu epoleți, caschetă, mănuși albe. Așa ceva nu se mai văzuse prin partea locului.

Cei de la Turn voiau să-l răsplătească pe Andronache Țârel, cu grad înalt în structurile secrete, pentru modul magistral în care îi salvase pe cei doi rămași blocați în bunker. Însurățeii coborâră protocolar. Arătau superb. Păreau o pereche cam la 40 de ani, elegantă și distinsă.

Flori optase pentru o rochie Leonard mov colection din voal fin în format lejer, cu talia accentuată, mâneci scurte evazate și decupate, decolteu rotund la baza gâtului, iar la bust broderie florală și inserții cu lurex. Părea o prințesă din basmele citite în copilărie. Dacă Murgenii ar fi trăit să o vadă, ar fi murit din nou de fericire.

Mirele atrăgea atenția prin sacoul din țesătură italiană ivoire, rever ascuțit satinat cu satin de culoare neagră. Purta pantaloni croiți pe coapse fără pense, cu două buzunare laterale oblice și cu două buzunare încheiate cu câte un nasture la spate.Pantofi negri, model Cooper.

Limuzina de multe sute de mii de euro ajunse la primărie cu cinci minute înainte de ora fixată. Mirii coborâră  cu gesturi largi. Andro o ajută pe Flori să coboare, luându-i protector mâna. Orovenii strânși lângă poarta primăriei priveau fascinați . Nu le venea a crede că în mica lor așezare uitată de Dumnezeu,  se port întâmpla astfel de lucruri. Mirii intrară în mica sală de protocol, însoțiți de nași veniți incognito, pe care nimeni nu-i cunoștea. Doar câțiva săteni mai răsăriți avură norocul să pătrundă în sala oficială. Primarul vibra de emoție și spera ca operatorii de față să trimită imaginile la televiziuni.  Puțină publicitate nu strica înainte de apropiatele alegeri locale. Spera și la al șaselea mandat. Avea și el greutăți!

Tocmai când Urlatu, edilul șef  din Oroveni se pregătea șă intre în protocol, în fața Primăriei se opri o altă limuzină, trasă la indigo cu cea staționată,,din care coborâră doi tineri și doi copii. Bărbatul purta o ținută de gală a marinei, iar femeia șoca printr-o rochie cu multe volănașe de culoare roșie, croită în stil sud –american. Copiii , un băiețel cam de 12 ani și o fetiță de vârstă apropiată erau îmbrăcați sport în culorile curcubeului. Noii veniții salutară mulțimea și intrară în sala de protocol fără să ceară nimânui voie. Flori izbucni în plâns, repezindu-se spre invitații surpriză. Era fiul său Mario , nora ei Ysabel și nepoții Estevan și Petronella, pe care îi cunoștea din două fotografii ,trimise de nu știu cine. Micuții se repeziră la Andro repetând în cor „abuelo, abuelo”. Puțin jenat de atenția ce-i era acordată de micii prinți, Andro îi conduse către Flori și le spuse blând:

-Această frumoasă doamnă e bunica voastră, abuela cum ar spune distinsa voastră mamă. Flori abia își stăpâni plânsul. Nimeni nu-i spuse nimic despre această întâlnire.  Totul fusese pus la cale de Andronache cel misterios. Era singurul informat despre cariera fiului său, dar și despre familia acestuia. Florica nu știa nimic. Orovenii erau la capătul lumii. Cât de mult a dorit să-i facă iubitei sale de tinerețe o surpriză totală! Flori îl amenință dulce cu degetul arătător, însoțit de un zâmbet știut numai de ei doi.

După aceste întâmplări de telenovelă, ceremonia care avu loc părea un lucru normal.  Andro și

Flori  au semnat  în registrul de stare civilă.Au convenit ca în certificatul de căsătorie Florica să-și păstreze și numele de fată. Se va numi Țârel Murgeanu Florica.

Ca martori, au semnat Mario și Ysabel.

Când ieșiră pentru celebra poză de grup, în fața primăriei din Oroveni se adunase tot satul.

Înainte de a se urca în limuzină, Andronache Țârel îi înmână primarului un cec pentru rerabilitarea drumului principal din Oroveni. Acestuia nu=i venea să creadă. Rosti câteva cuvinte de mulțumire și lăudă mărinimia consăteanului lor.

Gura lumii comenta în fel și chip cele întâmplate.

Cununia religioasă era programată în intimitate, în salonul frumoasei locuințe ridicate de Andronache în  semn de iubire pentru Flori, iubita lui dintotdeauna.  Orovenii fură puțin dezamăgiți că nu puteau asista și la acest moment cu încărcătură emoțională.

Le trecu supărarea când un consătean i-a anunțat că nunta va începe la ora opt seara . Era invitată întreaga suflare a satului de pe malul drept al gârlei cu apă din belșug.

Totul era pus la punct până la ultimul pahar de pe mese. „Calicii”satului își făceau probleme în legătură cu porțiile de mâncare. Se vor sătura oare? Un singur lucru nu le convenea. Fuseseră avertizați să nu depășească măsura la băutură. Distracție va fi din plin.  Corturile erau ridicate. Se făcuse deja repartiția pe ulițe. Fiecare știa cu cine stă la masă. Nunta era fără dar. Oamenii simțiți nu vor veni totuși cu mâna goală.

Sătenii trebuia să mai aștepte puțin. Doar câteva ore. Vor avea timp să-și pregătească straiele de nuntă. Unii au și uitat de ele. De jucat românește îș vor aminti însă repede!

Va urma!