Intodeauna în istorie trebuie spus adevărul.De multe ori istoricii noștri ascund adevărul și cosmetizează istoria româniei.lucru ce face rău educației neamului nostru.Să luăm exemplu de la germani care a condamnat nazismul.

• Constantin Brâncuși (1876–1957) rămâne unul dintre cei mai importanți sculptori ai secolului XX, cunoscut pentru demersul său modernist și pentru operele care sintetizează formele esențiale ale naturii și ale corpului uman. În ciuda recunoașterii internaționale, relația sa cu instituțiile culturale românești a fost adesea tensionată, culminând cu refuzul Academiei Republicii Populare Române de a accepta donația sa de lucrări în 1951.
• Brâncuși intenționa să ofere statului român o colecție impresionantă: 230 de sculpturi, 41 de desene, 1.600 de fotografii și piese de mobilier din atelierul său parizian. Donația era concepută ca un gest de recunoștință față de țara natală, menit să completeze patrimoniul cultural al României, alături de Ansamblul Monumental „Calea Eroilor“ de la Târgu Jiu.
• Ședința Academiei și argumentele împotriva acceptării
• Ședința Secțiunii de Știința Limbii, Literatură și Arte a Academiei Republicii Populare Române, din 7 martie 1951, prezidată de Mihail Sadoveanu, a analizat oferta. Printre participanți se aflau academicieni și scriitori de prestigiu, precum George Călinescu, Camil Petrescu, Geo Bogza, Victor Eftimiu și sculptorul Ion Jalea.
• Procesul-verbal nr. 10 al ședinței reflectă pozițiile exprimate: George Călinescu a susținut că Brâncuși „nu poate fi considerat un creator în sculptură“ deoarece „nu se exprimă prin mijloacele esențiale și caracteristice acestei arte“ și că „a devenit formalist, chiar când folosește elemente din arta populară“. G. Oprescu a remarcat că Brâncuși, deși talentat, a fost influențat de curentele pariziene precum cubismul, ceea ce l-a făcut să devină formalist și să exploateze gusturile „morbide“ ale societății burgheze.
• Alți membri, precum Victor Eftimiu și K. Zambaccian, au încercat să ofere nuanțe, comparându-l cu Paciurea, însă concluzia generală a fost respingerea lucrărilor pentru Muzeul de Artă al R.P.R., pe motiv că Brâncuși se situa „în afara vederilor realist-socialiste” promovate de cultura oficială.
• Refuzul Academiei RPR subliniază tensiunile dintre estetica modernistă și criteriile ideologice ale artei oficiale din România anilor ’50. Deși Brâncuși era recunoscut internațional, formalismul său era perceput ca incompatibil cu canonul realismului socialist. Această decizie ilustrează cum instituțiile culturale pot subevalua geniul creativ atunci când acesta nu corespunde dogmelor politice și estetice ale vremii.
• Iată Procesul Verbal în original al ședinței Academiei: ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÂNE
•  Secţiunea de Ştiinţa Limbii, Literatură şi Arte
•  Nr….  Bucureşti, Calea Victoriei, 125
•  PROCES-VERBAL Nr.10 al şedinţei din 7 Martie 1951
•  Şedinţa este prezidată de tov. Acad. M. Sadoveanu
•  Participă: Acad. Gh. Călinescu, I. Iordan, Camil Petrescu, Al. Rosetti, Al. Toma, G. Oprescu, Jean al. Steriadi, V. Eftimiu şi tov. Geo Bogza, Prof. Al. Graur, Prof. I. Jalea, I. Panaitescu-Perpesicius şi K.H. Zambaccian.
•  Şi-au scuzat absenţa tov. Acad. Gala Galaction şi tov. Lucian Grigorescu.
• 1/ Se citeşte procesul-verbal al şedinţei din 28 Februarie a.c., care se aprobă.
• 2/ Tov. Acad. I. Iordan depune raportul de activitate pe luna februarie 1951 al Institutului de Lingvistică şi tov. Acad. G. Oprescu  depune procesul-verbal al şedinţei din 1 Martie a.c. a Institutului de Istoria Artei.
• 3/ Tov. Prof. Jalea dă citire unei note de completare a comunicării d-sale asupra sculptorului C. Brâncuşi, prezentând şi numeroase planşe şi  publicaţii cu reproduceri din Brâncuşi.
• Rezumând ideile din comunicarea D-sale anterioară asupra cărţii lui Sobolev “Teoria leninistă a reflectării şi artă” în care se pune problema formalismului în artă, tov. Jalea aminteşte că citase pe Paciurea şi Brâncuşi ca exemple de formalism în sculptură la noi.
• Fiind cazul tipic al unui artist de talent care oscilează între realism şi formalismul extreme, cazul Brâncuşi trebue să fie discutat pentru că ridică probleme importante.
• Tov. Acad. Călinescu, ia notă asupra comunicării tov. Prof.  Jalea, constată că Brâncuşi nu poate fi considerat un creator în sculptură fiindcă nu se exprimă prin mijloacele esenţiale şi caracteristice acestei arte. D-sa clarifică noţiunea de realism, în sensul vederilor creatorilor de artă sovietici, ca o transpunere pe plan superior a realităţii şi nu ca o reproducere fotografică a ei, aşa cum o înţeleg în mod stângist.
• D-sa încheie arătând inutilitatea continuării discuţiilor asupra lui Brâncuşi.
• Tov. Acad. Oprescu spune că nota tov. Călinescu a lămurit o serie de chestiuni importante. D-sa arată că datele şi faptele citate de D-sa cu privire la Brâncuşi, o figură mai puţin cunoscută, arată lipsa lui de sinceritate, şi îl ilustrează ca pe un om de talent şi de mari speranţe în prima parte a activităţii sale, dar care, sub influenţa unor sculptori la modă la Paris, care cultivau indefinitul şi a cubismului, a devenit formalist, chiar când foloseşte elemente din arta populară, speculând prin mijloace bizare gusturile morbide ale societăţii burgheze.
• Tov. Acad. V. Eftimiu, precizează că tov. Jalea a intenţionat prin comunicarea D-sale să reabiliteze operele valabile ale lui Brâncuşi.
• Tov. Prof. Graur este împotriva acceptării în Muzeul de Artă al R.P.R. a operelor sculptorului Brâncuşi, în jurul căruia se grupează antidemocraţii în artă. D-sa cere ca în secţiune să se discute pe viitor probleme rezolvate şi publicate de autorul comunicării şi propuse spre discutare Secţiunii.
• Tov. K. Zambaccian şi Acad. Victor Eftimiu revenind la sculptorul Paciurea arată că “himerele” acestuia au fost un protest împotriva realităţilor de atunci şi că Paciurea a terminat ca realist cu busturile printre care se numără cel al lui Tolstoi.
• Tov. Acad. Camil Petrescu relevă meritul comunicării tov. Jalea de a fi prilejuit discuţii interesante şi de a fi deschis probleme de o semnificaţie deosebită.
• D-sa anunţă că, în şedinţa viitoare îşi propune să precizeze câteva nuanţe asupra formalismului în artă.
• Şedinţa se ridică la orele 19.
• SECRETARUL SECŢIUNII,
• Acad. Mihail Sadoveanu, ss“
• Ulterior, lucrările lui Brâncuși vor fi recunoscute pe plan mondial, consolidându-i statutul de pionier al sculpturii moderne, în timp ce România pierde o ocazie istorică de a beneficia de întreaga moștenire artistică a artistului.
• Cronologie: Refuzul lucrărilor lui Constantin Brâncuși de către Academia RPR

• Al.Florin Țene
• 
  Bibliografie selectivă

1. George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, București, 1941–1944.
2. Proces-verbal nr. 10, Secțiunea de Știința Limbii, Literatură și Arte, Academia RPR, 7 martie 1951.
3. Ionuț Vulpescu, „La Târgu Jiu, la 60 de ani de la moartea lui Brâncuși: Muzeul Național Constantin Brâncuși”, Adevărul, 2017.
4. Victor I. Stoichiță, Brâncuși: Sculptorul modernității, București, 2005.
5. Tudor Octavian, Istoria artei românești în context european, Cluj-Napoca, 2010.