Amprentele lui Dumitru PETRAȘ

Trecutul meu

Degeaba încercați voi să-mi scanați trecutul
Adevărul despre trecutul meu n-o să-l știți niciodată
S-au turnat peste el temelii și turle mari de apă
Și peste gard de piatră aripile tinere s-au ofilit
Numai umbra răchitei se mai îndoaie ca ă bătrână fată
Și o bucată de toamă mai doarme peste gutuile ninse
Glasul secundei vorbește și întoarce ceasul din mers
Trecutul meu se rostogolește ca o piatră din munte
Aerul alunecă și se topește ca un metal greu
Inima timpului bate într-un amurg de lună.
Vedeți? Degeaba căutați, trecutul meu nu are casă,
Trecutul meu vine ca o ploaie rece și plânge
Puteți să aprindeți toate becurile din lume.
Și chiar dacă ar veni din univers farfurii zburătoare
Nimeni n-o să găsească niciodată trecutul meu
Puteți să schimbați și punctele cardinal
Și să vă spun un secret, trecutul meu sunt eu.