Sălăjan, prin naștere, poetul Ady Endre (născut la 27 noiembrie 1877), într-o famile de nobili scăpătați, din comuna Căuși, a învățat la Mincențiu, iar din 1886, continuând studiile liceeale la Carei, la liceul piarist.În această perioadă se împrietenește cu pictorul român Aurel Popp, prietenie care durează toată viața. Din 1892 învață la Zalău. Încă din liceu începe să scrie, fiind și un pasionat cititor de literatură maghiară, română și universală. În anul 1896 dă bacalaureatul. În același an, mai precis în 22 martie 1896 debutează cu poezie în jurnalul „Szilágy”

                În 1903 o cunoaște pe Diósy Ödönné, Brüll Adél (Léda). Léda locuiește la Paris și este soția unui om bogat. Ady se îndrăgostește de ea, și o urmează la Paris. Léda devine muza lui Ady. Între 1904 și 1911 a petrecut perioade mai lungi la Paris, oraș a cărui atmosferă a exercitat o influență modelatoare asupra creației sale poetice.

                În 1914 se căsătorește cu Boncza Berta, cu care coresponda încă din 1911. Pe Berta o numește în poezii „Csinszka”. Între Ady și Octavian Goga, în acea perioadă, se forma o prietenie sinceră.

                În literatura maghiară este primul poet care introduce un stil nou în poezie. Poezia lui este influențată de Baudelaire, Verlaine. Este un poet simbolist. Simboluri des folosite: Dumnezeu, Bani, Léda. Întodeauna scrie simbolurile cu literă mare.Printre temele sale poetice se regăsesc toate domeniile, mai importante ale existenței umane, acestea fiind  dragostea, moartea, religia, banii, războiul. Poetul a fost un patriot, un revoluționar și un european exemplar. Volumul “Új versek “reprezintă o adevărată piatră de hotar în literatura maghiară, marcând nașterea poeziei maghiare moderne. Dar adevăratul succes vine odată cu al patrulea volum,”Vér és arany”, care îi va aduce și recunoașterea criticilor.

Ady nu a fost cunoscut doar ca poet ci și ca jurnalist. Astfel, o mare parte din poeziile și eseurile sale apar începând cu 1908 în primul număr al revistei literare “Nyuga” („Occidentul”), al cărei colaborator va rămâne până la sfârșitul vieții, iar începând cu 1912 va deveni și unul dintre redactorii revistei.

În 1908 este unul dintre fondatorii grupării literare A Holnap („Ziua de mâine”) de la Oradea.

De-alungul vieții sale publică volumele: Versek (Debrețin, iunie 1899) (Poezii), Még egyszer (Oradea, 1903) (Încă o dată), Új versek (februarie 1906) (Poezii noi),Vér és arany (1907) (Sânge și aur),Az Illés szekerén (1908) (Pe căruța lui Illés),Szeretném, ha szeretnének (1909) (Aș vrea să fiu iubit), A Minden-Titkok versei (1910) (Poezia secretelor), A menekülő Élet (1912), (Viața fugitivă) Margita élni akar (1912) (Marghita vrea să trăiască), A Magunk szerelme (1913) (Iubirea noastră), Ki látott engem? (1914) (Cine m-a văzut?), A halottak élén (1918) (În fruntea morților), Az utolsó hajók (1923) (Ultimele vapoare).

                Domeniul pe care se află astăzi fostul conac al poetului, a aparținut avocatului Miklos Boncza din Huedin. La sfârșitul secolului XIX, acesta va ridica un castel aici, la insistențele nepoatei sale, fiica unei surorii a sa. Ulterior nepoata se va mărita cu unchiul Miklos Boncza, din căsnicia lor venind pe lume Berta Boncza, cunoscută și sub numele de Csinszka, cea care ulterior va deveni soția lui Ady Endre. Aceasta își va petrece copilăria pe domeniul de la Ciucea, iar după căsătoria din 1914 cu Ady, domeniul le va deveni reședință în perioada 1915-1917. Ulterior cei doi se vor muta la Budapesta.

                După moartea lui Ady Endre din ianuarie 1919, Berta îi scrie lui Goga, oferindu-i domeniul spre vânzare. Dată fiind prietenia strânsă care existase dintre el și Ady, acesta se va deplasa la Ciucea în vara anului 1919 împreună cu Alexandru Hodoș, redactorul revistei „Țara noastră” Constată că imobilul se află înr-o stare proastă, dar decide totuși să îl cumpere la prețul solicitat de văduva lui Ady, în pofida opoziției Veturiei Goga. Aceasta scria ulterior:

„Eu eram în contră să cumpărăm o ruină. Octavian mi-a răspuns: „Nu se pune chestiunea așa. O văduvă nu se refuză și cînd acea văduvă este văduva lui Ady Endre, cumpăr proprietatea chiar dacă ar fi să o fac cadou cuiva.””

Decizia lui Goga provine de la spijinul moral pe care acesta l-a primit de la Ady cînd poetul român era întemnițat la Seghedin de către autoritățile ungare, din cauza opțiunilor sale politice. Ady Endre publica atunci la Budapesta în ziarul “Vilag” un articol sub titlul “Robia lui Octavian Goga” în care nota:

„Când ospitalitatea ungurească oficială îl trata pe Octavian Goga, marele poet al românilor în temnița de la Seghedin, i-am trimis salutul meu. Fratelui, salut de frate! Dragoste nobilului luptător! Salutul i l-am trimis atunci dintr-un sanatoriu unde profesorii Szabo și Zelosi, medici ai sanatoriului, m-au pus pe picioare. Acum, după atâtea și atâtea săptămâni, cu toată sănătatea mea, totuși mă întorc timid și-l invidiez pe Goga…”

                După cumpărarea domeniului și după trecerea în eternitate a lui Octavian Goga, Vetura Goga construiește cu mâinile sale Mausoleul unde își doarme somnul de veci poetul “pătimirii noastre “.

                Prietenia dintre Ady Endre și Octavian Goga și opera acestora sunt un simbol, și astăzi, al unității în diversitate a culturii de pe teritoriul Carpato-Danubiano-Pontic.