Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 9 (129), Septembrie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Jurnal autumnal (III)

Primit pentru publicare: 11 Sept. 2019
Autor: Nicolae CORNESCIAN
Publicat: 12 Sept. 2019
©Nicolae Cornescian , © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

Jurnal autumnal (III)

11 septembrie

în prezenţa ta anumite obiecte
îşi pierd denumirile comune
chiar dacă suntem aici
doar pentru a stăpâni cele adevărate
şi chiar şi atunci când îţi spun
că nu mai avem timp pentru altceva
tocmai de aceea ar trebui să ţinem cont
de similitudini dintre netezimile întinse
până dincolo de orizontul privirii noastre
adaugi pe când trecem pe lângă cei
ce aduc plumbul la stadiul de fierbere
obţinând astfel aburii necesari norilor
apropierilor pline de ceaţă
ce pe măsura înaintării noastre
se materializează în copaci aproape osificaţi
în sculpturi ce ne fac să credem
că suntem aici
doar pentru a stăpâni cele adevărate
a le vedea ca pe nişte contururi colbuite
precum acea oglindă
abandonată în mijlocul Aleii Viilor
acea arteră care brusc se termină
cu un zid înalt
de plumb şi de bronz
şi un aliaj obţinut la temperaturi
inaccesibile realităţii terestre
mai aproape de soare
în depărtări reflectate-n oglindă
laolaltă cu alte obiecte fără denumiri

12 septembrie

întotdeauna îmi aminteşti de cea care
pare a avea mereu aceeaşi vârstă
indiferent că e vorba de anotimpuri trecute
ori tocmai de cele presupuse
părul tău mirosind a nisip fierbinte
priviri penetrând crustele de văzduh
ce separă Timişoara acestei toamne
de alte dimensiuni
vocea ta poruncindu-mi să renunţ

să mai dau crezare necunoscutului
când ştiu că am nevoie de îndemnul tău
şi de poveşti scornite
dar destul de verosimile
petrecute probabil
chiar şi-n zona Torontalului
în acest scuar unde nişte dâre de abur argintiu
amintesc de năframele naiadelor
sculptate de cei pe care-i găsim mereu aici
modelând metalul
topindu-l şi amestecându-l
cu ceva grunzuros şi întunecat
lăsându-ne să înţelegem că cenuşiul
astfel obţinut
seamănă cu nuanţele umbrelor noastre
umbre grele
arse pe margini ca şi cum ar fi scoase
din ştanţe de ceară fierbinte
doar ca să păstrăm mereu aceeaşi vârstă
indiferent de intensitatea focului viu
măcinând an de an mereu alte frunze
crestând urme adânci în argintul
statuetelor din parcul periferic
ca nişte riduri amintindu-ne
de mereu aceleaşi timpuri
neostoit repetabile

13 septembrie

clipele epifaniei
serile timpului repetabil
prezentul în care ar trebui să-ţi închipui că
exilat din lumea sa
urzită pe alte realităţi
găsindu-şi singur drumul
ca şi cum ar sfida mari ecluze de aer
şi apă aluvionară
apare un om
vine de nu se ştie de unde
şi ne spune că şi lui i se pare
că a mai fost aici şi de alte dăţi
zice că a visat ani întregi acest loc
acest cartier fără asfinţituri
pentru că indiferent de oră
aici lumina avea mereu aceeaşi intensitate
pe când de cealaltă parte a râului
îndeosebi în Freidorf
în clipele răsăritului

deseori se puteau zări mult prea multe
sticliri de întuneric rece
doar de cealaltă parte
unde totul rămânea nemişcat
precum într-o viziune
în care aş fi putut să exist
adaugă el şi ne reproşează
că ar fi trebuit să-l închipuim
ca pe cineva prezent
chiar şi în prezentul
acestui timp repetabil

14 septembrie

chiar şi întunericul aici era clar
întinderea sa începea
exact în locul în care
aerul se descleia
de culorile formelor concrete
oglinzi în loc de ferestre zăbrelite
diamante ascunse-n acvarii
şi ceva ce nu putea cuprinde
nici o privire
între noi atunci
lumina se cristaliza în transparenţe
ca şi cum nimic n-ar fi fost adevărat
semnificativ în cea mai mare parte
a zilei
până spre seară
când ni se impunea
să trecem dincolo de văzduhul descleiat
întrucât acolo
după răspântia străzii Liege
cu strada Bucovinei
începea noaptea
teritoriul ei plin de ecrane
proiectând imagini
succedate fără nici o noimă
proiectând peisaje
ce nu se regăseau
nicăieri pe Pământ