Mi-e dor

Magdalena BĂDĂRĂU VICOLEANU, Italia

Mi-e dor de flori de primăvară,
de oameni frumoși, de iubire,
m-am săturat de-o viață amară
ce lovește-n omenire.

Mi-e dor s-aud ape curgând
prea zgomotoase în cădere,
m-am săturat de al meu gând
care mă ceartă în tăcere.

Mi-e dor să văd fluturi zburând
udați de ploaia caldă a serii
căci ochii mei tot lăcrimând
au curs într-o părere.

Mi-e dor să mângâi flori pe ram
ce parfumează a fruct de vară,
viața văzută de la geam
încetul mă doboară.

Mi-e dor de oamenii frumoși
cu zâmbet în privire,
cei ce s-ascund morocănoși
stârnesc teama în mine.

Mi-e dor de viață, acea viață
care mă iubea,
care-mi zâmbea de dimineață
când cu drag mă trezea.

Mi-e dor de mine, tine, voi…
mi-e dor de ce ați fost,
întoarceți-vă înapoi
să dați vieții un rost.

Articole asemănătoare