LUMINA ALBĂ A ZILEI

LUMINA ALBĂ A ZILEI

Cerul se scaldă într-o lumină uimitoare,
Razele soarelui parcă-s nişte reflectoare,
Clopotele oilor se aud în depărtare,
Tractoarele huruie pe ogoare.

Câmpurile s-au umplut de lumină,
Peste tot e numai zumzet de albină,
Ierburile moi pâlpâie ca nişte candele
Pe care nu ştiu cine le mai aprinde.

Văzduhul ca un pahar de sticlă arde-n lumină,
Sălciile parcă-s ieşite dintr-o fântână,
Mesteacănul din pajiştea de trifoi se plimbă,
Pescăruşii adormiţi-n iarbă în crini se schimbă.

Prin lumina albă a zilei,prin verdeaţă,
Pulberi de aur se-mprăştie dis-de-dimineaţă
Şi cu ochii îngustaţi de lumina orbitoare,
Ascult cântece de păsări cântătoare.

Ciocârlia cu glasul său de argint,
Sparge văzduhul-nmiresmat de florile de câmp,
Un vânticel dulceag printre frunze se strecoară
Prefăcând roua în sânge de căprioară.