Liceului din Vidra – Sexagenarii promoţiei 1971

Orice vrâncean poartă în el sunetul buciumului, care din când în când îl recheamă pe plaiurile legendare ale Mioriţei. Eu l-am auzit într-o seară, demult… odată cu lăsarea amurgului, în inima codrilor de la Cascada Putnei, când încă nu ştiam dacă urlă sau dacă plânge… Era ca un botez al baciului sau a mioarei năzdravane, cu care mă cuminecasem…

L-am purtat în inima mea ca pe un dat al sorţii şi ori de câte ori m-am întors din rătăcirile mele, îi sărutam amintirea…Recent, la mijloc de răpciune, am găsit de cuviinţă să-l pun în slujba reântâlnirii cu adolescenţa, cu minunaţii ani de şcoală, petrecuţi pe băncile Liceului de la Poarta Vrancei – Vidra.

Sună buciume, răsună,
Fiii Tudorei adună,
La Vidra, pe plai de dor,
Jos la poala munţilor,
La Liceul dintre vii…
Sună şi adună-mi-i !
Că-i toamna bobocilor
Şi-a sexagenarilor…

Ne-am adunat o mână de oameni, douăzeci si patru de suflete cu glasuri tremurânde de emoţie, dar luminate de retrăirea celei mai frumoase file a cărţii noastre de amintiri: adolescenţa… Adolescenţa, EA, veşnic tânără şi născătoare de vise şi ambiţii, de zbor către sublim şi puritate, ne-a adunat să ne adape iar din cupa cu nectar a zeilor. I-am sărutat aripa şi am plutit alături, fără grijile celor 60 de ani…
În liceu am cunoscut
Dorul de nemărginit,
Visul către infinit
Şi-adolescenţa.
Furam stele până-n zori,
Luna o pudram cu nori,
Şi-am trăit plini de fiori
Adolescenţa.
Sexagenarii… sexagenarii…
Au trăit şi ei cândva,
Adolescenţa.
Drumurile s-au deschis
Cu acest motto de vis;
Ne simţeam ca-n paradis
Cu-adolescenţa.
Purgatoriul ce-a urmat,
Ne-a călit cu-adevărat;
Dar nicicând nu am uitat
Adolescenţa.
Sexagenarii… sexagenarii…
Au trăit şi ei cândva,
Adolescenţa.
Viaţa este ca un zbor
Între vise şi decor,
Plină de zbucium şi dor
De-adolescenţă.
Am ajuns sexagenari…
Nu mai vrem să creştem…mari !
Doar… la piept să strângem iar,
Adolescenţa.
Sexagenarii… sexagenarii…
Au trăit şi ei cândva,
Adolescenţa.

Da, iată-ne ajunşi în rândul sexagenarilor… O viaţă de om cu bune şi rele, trecuţi prin purgatoriul cotidian al frământărilor de epocă, sfărâmată de convulsiile naşterii unei noi clase sociale, tulbure şi dubios de onestă.

Emoţia a fost dublă pentru că am trăit-o alături de o parte din dascălii noştri, ajunşi la vârsta senectuţii şi cărora le datorăm formarea ca oameni. I-am avut prieteni, părinţi, mentori şi modele, atunci, la vârsta întrebărilor şi le-am sărutat obrajii cu recunoştinţă şi respect. Am retrăit cu ei momente de aducere aminte, de emoţii şi speranţe. Am lăsat în urmă-ne, în holul Liceului de la Vidra, o placă omagială, cu fulgerări de Luceafăr asupra primilor opt nume ale foştilor directori ai acestui lăcaş de educaţie şi cultură, ca un semn de recunoştinţă pentru munca lor nepreţuită. Trei dintre ei au fost de faţă retrăind cu emoţie momentul şi mărturisind unicitatea lui: Dumitru Plugaru, Vasile Lefter şi Simion Ene. În aplauzele asistenţei, le-am acordat cu toată dragostea, simbolice diplome de excelenţă, lor şi celorlalţi profesori prezenţi: Ecaterina Plugaru şi Mihai Ionaşcu.

Evenimentul a fost prefaţat de o expoziţie de fotografii şi carte, în care s-au întâlnit fericit opere ale magiştrilor şi ale discipolilor, ajunşi astăzi reprezentanţi de frunte ai culturii româneşti. Într-un dialog al generaţiilor, profesorul Vasile Lefter a avut ocazia să sublinieze că „nasc şi la Vidra oameni”, de talia celor doi discipoli, Ion Cherciu, doctor al Universităţii din Bucureşti şi Georgică Manole, profesor, redactor şef al revistei „Luceafărul” din Botoşani, nume deja consacrate în viaţa spirituală a societăţii româneşti. Toţi trei şi-au prezentat cărţile şi le-au donat liceului, întregind zestrea de aur pusă la îndemâna învăţăceilor de azi.

Desigur că fiecare profesie îşi are frumuseţea şi împlinirile ei: inginerii, economiştii, tehnicienii, ofiţerii, profesorii, medicii, asistenţii sociali, juriştii, educatorii… în rândul cărora ne numărăm şi noi, foştii colegi de liceu, trudesc şi contribuie la bunul mers al omenirii, ca şi creatori de valori materiale sau servicii în folosul comunităţii şi merită respectul celor din jur. Unora însă, le-a fost dat mai mult de cât atât şi din acest preaplin, revarsă asupra celorlalţi o parte din sufletul lor, intrând în patrimoniul spiritual al acestui neam. Sunt deosebit de onorat că absolvenţii promoţiei 1971 a Liceului Vidra, numără printre ei asemenea oameni şi sunt mândru că am fost colegi. Merită cu prisosinţă insigna simbolică de „sexagenar de frunte” pe care le-am înmânat-o lor, ca şi celorlalţi colegi de generaţie prezenţi la întâlnire. O întălnire aşteptată atât de noi cât şi de dascălii noştri, cu emoţii egale, pentru a marca împreună intrarea într-un nou timp şi anotimp…

E toamnă, o toamnă superbă aşa cum numai codrii seculari ai Vrancei ştiu a o arăta, o toamnă a bobocilor şi deopotrivă a sexagenarilor… Să dea Domnul să fie una lungă şi îngăduitoare cu noi!
Toader RĂDUŢĂ, Iaşi, 21 sept 2012