Poemul poemelor

Poemul poemelor (varianta clasică)

(Auto)critică
sau Poemul celor 1001 de cuvinte
Parodie-pamflet, specie literară nerecomandată celor lipsiți de simțul umorului.

Motto: Epitaful cardinalului Richelieu.
„Aici zace un celebru cardinal care a făcut mai mult rău decât bine. Binele pe care l-a făcut l-a făcut rău, Răul pe care l-a făcut, l-a făcut bine.”

• … Așteptând la  frontiera ce pe oameni îi împarte 
• În  persoane… mai comune (!) și în știutori de carte —
• Peștișorii de duzină  versus prădători de seamă,
• Lângă care muritorul va trăi mereu cu teamă — 
• La controlul de rutină, completez chestionarul,
• Dar când văd că mă confundă… simt că s-a umplut paharul!
• …Haideți s-o luăm metodic, câte una… peste alta,
• Să parcurgem toată lista, are pește… gârlă (!) balta!
• Pentru cel ce se pricepe, consemnarea-i de tot hazul,
• Vă previn, ca, mai la urmă, să nu-mi arătați obrazul,
• Ipotetic, mulți veți spune că e vorba despre mine,
• Iar de n-aș fi  fost acela, poate-mi spuneți altul cine…
• …Dacă n-o să zic mai multe… care, cine și ce vrea,
• Să-mi îngăduiți mea culpa, este doar greșeala mea,
• O eroare de proporții, totuși una  asumată,
• Ca enigma să rămână… (aparent!)… nedezlegată!
• După scurta uvertură, se acceptă  provocarea — 
• Vom parcurge„interviul”, iar apoi, interpretarea —
• Vă voi prezenta sinteza, cum se spune, rezumatul, 
• Cam la fel ca-n matematici… important e rezultatul!
• …D. (M.) G., inițiale, anul nașterii… pe vremuri,
• Trei-spre-ze-ce, mai spre toamnă… (când l-auzi începi să tremuri!)
• Ziua scumpă, fericită când, conform cu documentul,    
• A(m) ajuns în rând cu lumea, sau, mă rog… echivalentul!
• Locul nașterii… la țară, stăpânește… alfabetul,
• Liga Nordului… desigur, unde a „jucat” Poetul
• Printre somități marcante, astrele nepieritoare
• Dintr-un Botoșani de glorii, târg etern cu tei în floare…
• …După cele povestite, pardonați-mi derapajul, 
• Mă întorc la „cestiune”, ce și cum cu… personajul!
• Vârsta-(m)i mai înaintată, una din deceniul șapte, 
• Ne arată că-i trecută vremea dinților de lapte… 
• Scriitor, poet, în fine… fără studii în domeniu,
• Dar cu mofturi (de tot râsul!), pe alocuri… chiar de geniu!
• Cap pe umeri, vorba vine, familist de complezență, 
• Calități… oratoria  se remarcă prin absență,
• Personalitate ștearsă, pachiderm în exprimare,
• O gândire ce ridică semne mari de întrebare,
• Purtător de cioc sau barbă… liniuță, nu contează,
• Planuri mari de ilustrisim… vrabia mălai visează!
• Cu pretenții ce curg fluviu și tupeu la cât încape…  
• Histrion nevindecabil, predispus cu drag „să sape”,
• Hohote de râs cu carul… când vorbim despre onoare,
• À la nenea Caragiale… e sublimă, dar n-o are,
• De-ar călca și pe cadavre, categoric, dus… la vale
• De invidii… (gelozia!)… de proporții colosale! 
• Cum ar spune  marii critici, un profil struțocămilă,
• Consistent la fel cum este… statueta de argilă,
• Călător de cursă lungă printre cercuri influente, 
•  Ins malefic prin structură, piază rea, eminamente!
• Vânător de premii grase, de onoruri și de fuste,
• Cu comportament… de turmă, ca gregarele lăcuste!
• Autodidact feroce… vorba lui Arghezi, oare?
• Ce nu e, nu e, și basta! Din nimic, nimic răsare!
• Versatil ca o șopârlă la manevre de culise,
• La manipulări cu artă… și la fonduri, pare-mi-se,
• Prin urmare, o pot spune, evident, la colțul gurii,
• Candidat intergalactic la coroana imposturii!
• Cu ocheadele starletei ce vânează reflectoare,
• Predispus să-ți facă… (gratis!)… judecata de valoare (!),
• Campion de top la intrigi, răutăți și fumigene.
• Un negativist de marcă… pun accentul: nota bene!
• Sherlock Holmes (/ˈʃɜrlɒk ˈhoʊmz/), când este cazul, ca vulcanul ce erupe,  
• Ochi de șoim… (în misiune!)… la mișcările de trupe!  
• Conștiință… da’ de unde!… caracter discret, spre zero, 
• Șarm, noblețe, omenie… cât la împăratul Nero!
• Argument grafomaniei, opera-(m)i maculatură
• A umplut biblioteca… tobă de literatură!   
• Cu(rg) alambicări stupide printre fraze chinuite,  
• Monotone și frivole de pe pagini obosite —
• La talent… ceva amprente (!) de la cei de ieri si azi —
• Țineți minte două vorbe: mimetism și camarazi!
• Altfel spus, pe șleau, prieteni… (mi-am propus să nu vă supăr!):
• Anturajul… pe măsură (!) și privirea peste umăr!
• Catastrofa plus dezastrul… teaca cea cu două săbii, 
• Greu să-(m)i mai găsești perechea, nici să dai… cu tunu-n vrăbii!
• …Candidat la nemurire prins de rafturi de volume,
• Pomenit cu multă stimă, însă ca subiect de glume!
• Capo boss di tutti capi, arogant ca Bonaparte,
• „Flash-and-blood” Coroi-Terente, o stafie de pe Marte…
• Marțianul care vine ca inspector pe planetă,
• Cabotin de trei parale cu orgolii de vedetă,
• Ce-ar urca și Everestul… fără niciun sacrificiu,
• Brav pigmeu ce se dorește… Goliath-ul de serviciu!
• …Dezacordul — mod de viață, în conflict cu tot ce mișcă,
• Vorbele-(m)i sunt gloanțe oarbe, ca-n bătăile cu frișcă,
• Strașnic cerber… nonvalorii, arborând o morgă tristă,
• Me-ga-tra-gi-pa-ro-di-e… la parada de revistă!  
• Demagog de mare clasă, în părerea mea umilă,
• Cu un morb de râsu-plânsu’, pandalie de reptilă, 
• Bullying-ul paradigmatic la nivel de axiomă,
• Camuflat sub aparențe, bunul simț intrat în comă…
• Meșterul Machiavelli. Eminență cenușie.
• Printre lupi în piei de oaie. Cine sunt, se știu, se știe.
• …Vă veți întreba ca mâine, când mă voi trezi… Apollo (!)…    
• „Iarăși la persoana-ntâia?  E ceva ciudat acolo!”  
• …Întorcându-mă la titlu, o voi spune „risoluto”:
• N-am veleități de astru, sunt… (cel mult!)… modestul Pluto,
• Nu un Jupiter în flăcări care face, care drege,
• Nici… urmașul de Luceafăr, aferim, se înțelege,
• Dar în urma parodiei cu limbaju-i ca bazaltul,
• Îmi exprim nedumerirea: „Eu sunt eu, sau, poate, altul?”
• …Pete, umbre, degradeuri, câte nu-s prin tot atlasul,  
• A mirare se ridică din sprâncene la tot pasul,
• Iar când vezi comentatorii ce converg către extreme,
• Argumentum ad absurdum, cum să crezi că nu-s probleme?
• Rânduri lungi, povești banale, fără cap și fără coadă, 
• Drept pretexte de discursuri, într-o muncă de corvoadă…
• Declarații de principii, utopii idealiste,
• Dacă le privești prin lupă — incomode, moraliste,
• Încadrate-n ritm și rimă ca pe timpul lui Neculce —
• Cu poetica-i mascată într-o proză tare dulce,
• Ca atunci când ți-ai propune Nobelul pentru pictură,
• Și-ar ieși… de-o mențiune, culmea, la caricatură!
• Niște fabule, probabil, cu trimitere la Donici…
• Iar acestea fiind spuse, vă scutesc de alte cronici — 
• Ce Costin  și ce Ureche, Cantemir, Bolintineanu,
• De când stă pe metereze subsemnatul, tot un „…eanu?”
• …Spicuind… „proces-verbalul” (!), întocmit, precum se vede,
• Pentru crema socială a ființelor bipede,
• O Divina Comedie, teatru scris de Noul Dante,
• Unul ieftin, la comandă, de prin țara lui Pazvante
• (Ce imperiu fără noimă de expresii și cuvinte!),
• Cititori și cititoare, sper că veți lua aminte
• Și la cei din jurul vostru, hai, măcar, din an în Paște —
• Depistați din  fașă monstrul! Somnul rațiuni-l naște!

Poemul poemelor (varianta modernă)

 Ave Imperator, morituri te salutant!

• sau Poemul celor 300 de cuvinte
• (parodie-pamflet)
• Motto: „Dictaturile și literatura autentică sunt incompatibile… 
• Scriitorul este un dușman natural al dictaturii.” (I. Kadare)
•  …Ca sclav devotat unui ego perfect,
• de propriul meu ego vorbesc, 
• simbol D și G, sau, mă rog,
• un G și un D, cum doriți, 
• doar eu și doar eu peste tot,
• v-o spun și-o repet, 
• din muguri de zi până-n zori de amurg,
• pricepeți odată, prieteni,
• v-o spun cu blândețe, 
• e ultima oară, vă rog să-nțelegeți la timp,
• de voi, anathema, nu vreau să mai știu,
• rămâneți, plecați, mie-mi este totuna,
• EU-Împăratul-cel-Mare,
  EU-Cel-ce-Contează-în-Toate,
  EU, EU, și doar EU,
• eroul, gigantul, titanul de jure,
• adică, doar eu și atât primprejur,
• iar voi recuzită-n decor, nu mai mult,
• ah, dragii mei clovni preasimpatici și scumpi, 
• ce tare-mi doresc cu nesaț
• să văd  cum apare din mare 
• pe bolta rotundă cu astre
• o Lună superbă cu D lângă  G în prim plan
• și-un „treișpe” din 1 și 3, sacrosanctul simbol,
• un EU infinit, 
• un E la zenit, un U la nadir, 
• cu litere mari, cât mai mari,
• deci acta non verba, la treabă acum,
• să puneți foița de aur în două, în patru,
• hai, fie, accept și argintul pe margini, 
•  nu-i gata, acolo, ce faceți?
• OK, revenim la subiect… 
• Orgoliul îmi zboară cu aripi fecunde 
• pe brațe întinse de vulturi bătrâni,
• din cerul cupolă văd astre ce cad în deșert
• și trec pe sub mine razant
• în timp ce perechi mă așteaptă, 
• mulțime pestriță de ochi pe Pământ,
• priviri infraroșii cu gâturi întinse-mi fac semne să vin,
• regret, vă iubesc, se-nțelege, 
• dar totul rămâne la fel,
•  flămânzi veți rămâne șacali și hiene gurmande,
• invidii stupide în carne și oase,
• succesul mi-l vreți, și tronul mi-l vreți,
• degeaba visați,  
• hei, hulpavi amigos, vă spun doar atât,
• nimic nu se schimbă, nimic,
• ne-ntoarcem la zero, tovarăși, se-aude? 
• …la minus, la minus de minus, 
• ca-n ziua de ieri, veți avea 
• și azi la meniu scorpioni…

(M.) G. , n. 13 august (1960)