Castanii

Sub cupola de castani,
Timpul greu respiră,
Adunând ani după ani
Acum, ades, lumea se miră. 

Serile-n biserica tăcută,
Ce  s-ascunde printre ei,
Taina-n clopte e căzută
Azi, de-al ciorilor obicei.

Cristelința, un dar vestit,
Pe Poet l-a creștinat,
Pentru veci, e pomenit
Aici, Luceafărul, botezat. 

Alei multe înconjoară
Al Uspeniei veșmânt,
Iar castanii o-mpresoară
Cu izul florilor-n vânt. 

Calde, calde, se aude,
Un țigan mai răgușit,
Din ziare coifuri vinde
Cu floricele pe lignit. 

Ciori și turturele multe,
Porumbei și vrăbiuțe,
Din castani lasă insulte
Pe cruci, statuie și băncuțe. 

Acum, cupola e-n lumină,
Respect străbuni martiri!
Or‘ castanii sunt de vină?
Când pleaca-va-n amintiri!