IOAN  VASIU :  – Pentru început, te rog să te prezinți, în câteva propoziții.
            MARIA  SÂNGEREAN: – Sunt Maria Sângerean-Sibioara (pseudonim literar) născută la 17.03.1957, în Poiana-Sibiului, județul  Sibiu. Prin căsătorie, m-am stabilit în Deva, unde am desfășurat o bogată activitate educațională și culturală. Sunt absolventă a Liceului Pedagogic de Educatoare din Deva (promoția 1977);  mi-am completat pregătirea universitară în domeniul științelor educației la Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad, obținând licența (2008) și apoi masteratul în Management educațional (2010). Sunt membră a Corpului Național de Experți în Management Educațional (M.E.N., 2013), confirmând vocația  pedagogică și implicarea în formarea tinerei generații.

M-am afirmat în plan literar printr-o serie de volume de poezie și lucrări didactice, îmbinând dimensiunea lirică cu cea educativă. Azi fac parte din Asociația Oamenilor de Cultură și Artă, dar și Clubul de pictură ”Curcubeu”, ambele la Biblioteca Județeană ”O. Densușianu” Deva și Asociația I. D. Bălan , Petrila, județul Hunedoara.

            M.S.: – Începând cu debutul  literar, petrecut cu puțini  ani în urmă. Participând la Concursul de Manuscrise MAGISTER, organizat de Sindicatul Învățământ Preuniversitar HD/ Deva. județul  Hunedoara, organizatori d-nul președinte Pau Rusu și d-nul Vicor Bratu.  Primul meu volumul de poeme, intitulat PETALELE IUBIRII,  a câștigat concursul  și m-am bucurat enorm. Juriului confirmând, mi-a dat imbold și am continuat cu mai multe volume. Din totdeauna fiind  pasionată de literatură, acest moment a fost decisiv pentru activitatea literară viitoare. În acest volum se regăsesc amintirile legate de locurile natale, copilăria,  imensitatea și frumusețea naturii  și oamenii dragi ai locului din zona Mărginimii Sibiului: familia, neamul de păstori, ciobani care au așezat prima vatră pe pământul străvechi – Geția/Dacia, România de azi și primii după mine care, prin transhumanța practicată, au înfrățit provinciile românești, purtând cu ei portul, datinile, limba mirifică a acestei nații, dorul și doina murmurată de fluierul păstorului. Tata chiar doinea din caval, dumnezeiește…

            M.S.:  – În decursul anilor (din 2008)am participat la multe concursuri, Cenacluri și Festivaluri naționale și internaționale (Spania, Italia, Brazilia, Canada) unde poemele mele au fost apreciate cu diplome: de excelență, de merit, de onoare, pentru originalitate sau cu premii speciale, medalii, trofee… Amintesc acum o parte:

             M.S.: – Cu siguranță voi scrie …De ce scriu ? Pentru că mai multe poeme sunt puse pe muzică de cantautori, alte poeme sunt însoțite de pictură în Acrilic, realizată de mine și sunt minunat primite de public, fapt confirmat la recenta Triplă lansare de carte (11.10.2025.) și de patru ani la „Târgul Hunedorean de Carte„ .

Și o împlinire deosebită care mă face să scriu în continuare: din octombrie 2025 sunt membru în ”Liga Scriitorilor din România”, președinte Alexandru Florin Țene. Scrisul îmi aduce o stare de spirit fantastică și apoi doresc să-mi exprim opiniile sub forma cuvântului scris, rimat sau vers alb, ori haiku, pentru că lumea dintotdeauna oferă diverse teme, mai ales azi, când ne copleșesc tot felul de umbre și nonvaloarea de toate nuanțele. Am crescut în iubire , am fost și am rămas un Om iubitor de Armonie ! Visez, să-mi continui visul, care de câțiva ani s-a întrupat, Drăguțul Dumnezeu să-mi dăruiască sănătate mie și celor dragi, Nația noastră să dăinuiască peste toate nenorocirile și lumea de azi și cea din viitor să se apropie cu adevărat de cultură, de carte, de truditorii versului, ai slovei.  Frumosul creat prin poezie-cuvânt, trebuie să pătrundă și în cel mai îndepărtat colțișor și să înflorească în cât mai multe suflete posibil, pentru că doar așa lumea va fi mai bună… sper!

Teoretic am proiecte, dar până în ultima zi a acestui an am să hotărăsc, va fi tot poezie sau proză… deja am început să scriu câteva ceva… la timpul potrivit voi veni în fața iubitorilor de carte…

                                                                                                                                Interviu de Ioan Vasiu / UZPR