IOAN VASIU: – Stimată Liliana Jighira, aveți o experiență în mass-media de aproape 29 de ani. Vă rog să detaliați puțin.
LILIANA JIGHIRA: – Sunt o persoană activă, cu experiență în mass-media de aproape 29 de ani, iar activitățile mele zilnice de informare a publicului se întrepătrund în ultimii ani frecvent cu cele sociale, atât ca acțiune concretă, cât și administrând grupuri de social media ce sunt dedicate informării și ajutării cetățenilor în relația cu instituțiile statului.
În acești 29 de ani, am conceput zeci de mii de materiale jurnalistice difuzate în presa scrisă, online și radio, cu scopul de a informa corect și responsabil publicul căruia mă adresez.
În prezent, sunt jurnalist freelancer, cu activitate neremunerată pe pagina mea specializată creată pe o rețea de socializare, urmând să deschid un site media. Activitatea mea zilnică, voluntar asumată, implică aceleași sau chiar mai multe responsabilități multiple pe care le-am avut și anterior, de la redactarea de materiale publicistice în toate formatele jurnalistice specifice, precum știri, relatări live, reportaje, articole pe teme diverse, răspunsuri la solicitările și sesizările cetățenilor.
În cea mai mare parte a timpului, munca mea a însemnat participare la conferințe de presă, evenimente publice, sesiuni de informare, documentare în teren pentru reportaje și anchete, interacțiune cu surse oficiale și neoficiale.
Concret, am umblat prin cocioabe și subsoluri, după cazurile sociale, la poarta fermelor avicole, când a fost gripa aviară, la marșuri și mitinguri zilnice prin centrul Brașovului, la intervenții ale autorităților când urșii ieșeau frecvent pe străzile orașului, la greve și proteste de stradă ale muncitorilor de la Roman, Tractorul, Rulmentul, unde uneori am fost agresată, ca și unii dintre colegii mei.
Acestea au fost dublate de verificarea informațiilor prin metode jurnalistice standard (cross-checking, consultarea documentelor, interviuri multiple). Multe articole au reușit să scoată autoritățile din inerție, să le determine să-și facă treaba, ori au mobilizat comunitatea pentru o cauză.
Timp de un an, am avut ca atribuții și editarea zilnică (chiar și în timp real), de luni până vineri, a știrilor locale de orice gen, pentru 25 de buletine de știri, grupate în știri „bune” – la fix și știri „rele” – la și jumătate – pentru Radio TEX FM.
În ultimii aproape 16 ani, pe lângă munca la ziarul pe print, m-am ocupat intens de scrierea și editarea de știri online în timp real, uneori live, de la fața locului ori de la conferințe de presă, însoțite de foto și video.
I.V.: – Vă rog să spuneți când și unde ați debutat în ziaristică ?
L.J.: – Am pășit în lumea ziaristicii în august 1997, când eram institutoare (statutul profesional de atunci – învățătoare cu studii superioare, absolvind și Facultatea de Litere a Universității Al. I. Cuza din Iași). Un prieten a văzut anunțul de angajare la cotidianul „Transilvania Expres” din Brașov și a insistat să mă duc. Era o pasiune ascunsă, făcusem un curs opțional (nici nu apare în foaia matricolă) în facultate, iar tata a făcuse și el studii în domeniu și lucrase câțiva ani la ziarul local, mai păstram amintiri din prima copilărie cu el venind târziu din tipografie sau de la telex (lucra la pagina de Externe).
În urma unui concurs (test scris și apoi interviu), am intrat în perioada de probă, dar din prima zi am reușit să documentez, să aduc informații și să redactez știri care au fost publicate imediat și la câteva zile mi s-a propus angajarea. Dat fiind că eram deja angajata unei școli, am convenit cu directorul ziarului să fiu doar colaboratoare, dar statutul acesta a fost doar pe hârtie, de fapt, muncind ca pentru normă întreagă și chiar mai mult, timp de doi ani.
Debutul a fost fulminant, mi-a aprins pasiunea, dar pentru că nu era suficient, în primii doi ani, mai ales, am citit mult – manuale, ghiduri de jurnalistică și materiale bine scrise – pentru a mă specializa.
I.V.: – Unde ați desfășurat activitatea în decursul anilor ?
L.J.: – După primii doi ani de colaboratoare, din septembrie 1999, am fost angajată ca redactor principal în trustul media Transilvania Expres (cu Ziarul Transilvania Expres, ulterior online Mytex.ro, Radio TEX FM / Guerilla FM Brașov, TEX TV online, dar și cotidianul regional Transilvania Jurnal), unde am realizat numeroase articole și investigații de presă, cu impact în rândul publicului, abordând subiecte atât din sfera socialului, cât și economice, culturale, politice sau de divertisment.
Din 2001 am fost numită șef departament „Social”, redenumit după câțiva ani „Comunitare”. Ulterior, a fost creat și departamentul „TEXpert”, care a pornit de la o rubrică și a ajuns la o pagină, apoi la un supliment săptămânal de două pagini, fiind dedicat exclusiv cititorilor.
Practic, timp de peste 25 de ani, am gestionat în fiecare zi cel puțin două pagini ale ziarului, alimentând în același timp și alte pagini, articolele mele ajungând aproape zilnic și pe prima pagină, chiar în deschidere.
I.V.: – De ce ați ales jurnalismul și nu altă profesie ?
L.J.: – Cum spuneam mai sus, era o pasiune ascunsă, la alegere contribuind – mi-am dat seama mai târziu – și exemplul tatălui meu. S-a pliat și pe pasiunea mea pentru limba română. De asta sunt și profesoară de română, dăscălia fiind prima mea iubire profesională, dar jurnalismul s-a pliat mai bine pe pasiunea pentru scris, pentru cuvântul tipărit. La început mi se reproșa că literaturizez prea mult, ceea ce m-a făcut să mă adaptez, iar acum mi-e greu să mă întorc la acel stil. Sper să-l regăsesc.
Dar pot mai bine să spun de ce am ales să rămân jurnalistă: pentru că pot astfel ajuta, pot da o „voce” celor care nu o au, pot lupta pentru adevăr și dreptate. Fie și doar printr-o informare corectă și relevantă.
I.V.: – Din care asociații sau uniuni faceți parte ?
L.J.: – Din acest an fac parte din UZPR, filiala „Aurel Mureșianu” Brașov-Covasna.
I.V.: – Se discută mult în prezent despre presa online care a luat amploare în ultimii ani. Poate să ducă aceasta la dispariția presei tipărite ?
L.J.: – În România, mai ales, presa tipărită și-a săpat singură groapa de când și-a pus conținutul întreg pe net, înainte de a fi dublat de online-ul „live”. Totuși, încă suntem doar pe marginea gropii. Digitalizarea a forțat închiderea multor ziare locale, în primul rând, dar și a unor reviste, dar ceea ce a rămas în picioare sau chiar noi publicații pot continua redefinindu-și rolul. E clar că cititorul nu va lua ziarul să citească miercuri știrile de marți dimineață sau chiar de luni noapte. Trebuie să-i oferi analize ample, aprofundate, reportaje, editoriale și chiar un spațiu în care el să se exprime, pentru ca să rămână cititorul ziarului și chiar abonat. Mă rog, nu mi-ați cerut soluții și ar fi multe de dezbătut, dar cred că presa tipărită nu va dispărea, poate suportul pe care apare va fi altul, dar va coexista cu cea online.
Sunt prea optimistă, posibil, dar cred și într-un reviriment al printului. Are multe atuuri, pe care le poate valorifica doar adaptându-se
.
I.V.: – Se mai poate spune astăzi că presa este a patra putere în statul democrat ?
L.J.: – Și aici ar fi mult de dezbătut. Am argumente și pro, și contra ideii că presa mai este a patra putere în stat. Așa ar trebui să fie la modul ideal, așa este în statele în care democrația funcționează. Dar și acolo s-a mai fisurat.
Ca să văd partea plină a paharului, admit că mai este, însă mult slăbită. Chiar din interior, atunci când jurnaliștii nu își mai fac corect meseria, abdică de la rolul lor, nu respectă deontologia, ceea ce decredibilizează mult presa.
La asta se adaugă „democratizarea” difuzării informației, mai precis fragmentarea prin rețelele sociale, ascensiunea Big Tech, online-ul cu presiunea lui de a da instant informația, ceea ce duce și involuntar la fake news, fragilitatea sau chiar lipsa independenței economice a instituțiilor media. După ce am înșirat astea – și sunt doar enunțate – aproape că mă contrazic. Totuși, rămân la a spune că este a patra putere.
Interviu de Ioan Vasiu /UZPR
