Cu acest titlu se deschide cel de-al treilea volum de haikuuri al  poetului și criticului literar Ion Radu Zăgreanu.  Obsesia lui pentru acest gen literar s-a născut odată cu publicarea în cotidianul Răsunetul a  unor eseuri descriptive, intitulate ,,Exerciții de nemurire la Malin ”. Prefațând aceste scrieri cu câte un motto, adică un haiku, a descoperit frumusețea  poeziei nipone, care a devenit treptat o adevărată plăcere pentru el încât, multă vreme, n-a mai putut scrie altceva decât haikuuri.,, El urma zilnic/terapia prin haiku/ și s-a vindecat ” .

•             După câțiva ani de ucenicie pe acest tărâm, profesorul de limba română publică volumul intitulat simbolic Liniștea silabelor, apărut în Editura ,,Galaxia Gutenberg ” Târgu Lăpuș, 2025 care,  împreună cu Liniștea poeziei și Jurnalul cu haikuuri,, însumează peste 1000 de poeme.  Toate trei au ca sursă de inspirație natura, cea care l-a atras atât de mult încă de pe vremea când era dascăl în Parva, iar astăzi  își umple sufletul cu ,,veșnicia satului” în care s-a retras. Izolat oarecum de vacarmul lumii contemporane, aici găsește clipe de calm, liniște și visare.
•              Haikuul este o poezie permisivă și  atractivă, dar nu ușor de scris, având în vedere că are o formă fixă, alcătuită din trei versuri formate din 5,7,5 silabe.  În cuvinte puține, așa cum cere formula clasică haiku, Radu Zăgreanu reușește  să-și construiască propriul său univers, un univers al satului care l-a adoptat, cu melancoliile și împlinirile luminoase, cu obiceiurile tradiționale și cu prețuirea credinței care îi înnobilează existența.  
•              Versurile sunt simple din punct de vedere structural, dar strălucesc prin conținut și  figurile de stil folosite, între care, metafora este  podoaba cea mai de preț a acestor creații. O sensibilitate aparte o au și imaginile poetice prin care autorul ne amintește de vechile noastre tradiții :,, Pe prispa casei/ păstăi puse la uscat/ ca vechi amintiri ” sau ,,Mai sunt cuptoare/Lipsesc mâini de frământat, /…./”.
•          Volumul la care fac referință este alcătuit din două părți : ,,Curg anotimpurile ” și ,,Liniștea silabelor ”, ambele realizate într-o simetrie perfectă, iar limbajul folosit este cel al esenței și al reflecțiilor existențiale. 
•            Capitolul ,,Curg anotimpurile peste noi ” începe cu haikuuri dedicate sezonului hibernal”, cu primii vestitori ai zăpezii, cu,, ninsori  prăbușindu-se din albe ceruri ”,cu ,,mirosul sarmalelor în Ajun de Crăciun”, cu ,,sănii pe dealuri” și ,,îngeri descărcând/ norii  cu zăpezi grele”, ,,cu acăți îmbrăcați/ în platoșe de omăt”, dar și  cu nemuritoarele povești de la gura sobei.
•            Pentru primăvară, Ion Radu Zăgreanu scrie circa 60 de haikuuri în care imaginile sunt superbe, anunțând renașterea întregii naturi :,,Ghioceii sparg/ coaja zăpezii vestind/iar primăvara ”, ,,O rândunică/ caută grinda/ în vechiul grajd de vite ”, ,,Ciobani răzemați de deal,/Sfincși printre ierburi”, ,,Plugul sărută brazda/ abandonată ”,,Aprilie/ploile croind drumul/ fluviului verde ”, ,,Păpădiile,/grănicerii din iarba  primăverilor ”.
•             Calendarul anotimpurilor continuă  cu  ,,aurul holdelor de vară ”, cu ,,amiezi toride ” și ,,vreme de coasă ”, cu ,, seceriș ”și ,,clăi de fân ”, cu amurguri sângerând  în macii din lanul de grâu. Dacă vara este prin excelență a vizualului, toamna aparține auditivului, când poetul observă, trăiește, suferă sau se bucură împreună cu tot ceea ce îl înconjoară : ,,La stâna din deal/tălăngile au închis/ liniștea-n staul ”, ,,Un cal și luna,/pe un deal și pe ceruri./Galop jos și sus ”, ,,Zalele toamnei/ legând câinii frunzelor/ cu urlet pustiu ”, ,,Pe dealuri câinii/ închid blagian noaptea/ cu un lătrat larg”.
•            Partea a doua a acestui volum ne aduce în atenție ,,Liniștea silabelor ” în care cuvintele intră într-un joc al sentimentelor. Poetul se identifică cu poezia, o contemplă și se simte îndrăgostit de ea :,,Prin numele lui/ își lega poezia/ ca o ghiulea grea ”, ,,Încărca zilnic/spatele cuvintelor,/cu noi haikuuri”,,,În sângele lui/pluteau metaforele/noului poem ”.Prin două imagini și o concluzie concentrate în poezie, Ion Radu Zăgreanu dă putere cuvântului , sensibilizează și aduce un nou suflu creațiilor sale literare.

Mircea Daroși