Patrula (17)

• Din nou la drum. De data aceasta lipsea parapantistul Pompilică angajat  ca dispecer la Centrul de comandă în probe. 
•  Clienții erau fascinați de zbor.
•              Ștefănel era gelos pe amicul lui,dar nu avea ce face. Va veni și vremea lui. 
•        Grupul celor trei urca mereu flancat de cei doi bionici. Aveau acumulatorii nou nouți. 
•    –    Cioclez unde urcăm de nebuni?
• -Mergem la Salină și trecem prin pădurea cu trufe. Le vindem la Restaurant și vom câștiga o avere.Dresăm câinii și noi venim doar să culegem roadele.
•        Dacă afacerea merge, facem o echipă mare și vindem marfa la marile restaurante din Occident pe euro.
•         Ștefănel îi asculta cu atenție și abia se abținea să nu râdă.
•          Din vorbă în vorbă ajunseră în poiana cu trufe mari vânate  de câinii dresați.
•         Ștefănel se juca tot mai des cu cei doi bionici încercând să le găsească câte un nume. Se opri la două nume- Saturn și Neptun. Va fi greu să-i obișnuiască cu aceste nume fără un supliment de onomatopee din lumea lătrătorilor.
•               Maturii priveau curioși la felul în care preadolescentul se chinuia cu dresajul. 
•          Cei doi bionici mergeau mai aproape de Ștefănel. Voiau parcă să fie ajutați. 
•                  Urcușul se termină brusc. Pe un panou mare era un avertisment, Se jnterzicea recoltarea .  Ștefănel citi până jos. Era vorba de trufe, Imediat apărură doi paznici gata să-i pedepsească pe intruși 
•  Paznicul repezi furca spre Neptun, Lovitura declanșă o alarmă. Un zgomot mai fioros se auzi la ivirea lui Saturn. Paznicii o rupseră la fugă,iar trufele puteau fi culese de oricine se pricepea.

       Vasile Lefter