IOAN  VASIU : – Când ai cântat prima dată într-un spectacol ?

    NICUȘOR TODEA : – Prima apariție publică pe o scenă, în calitate de solist vocal, a fost la vârsta de 14 ani, în Parcul Poligon din Florești, acum șase ani. Primul meu spectacol a fost tot în Florești, la Festivalul „România cea frumoasă”. Îmi amintesc și acum acele clipe în care am pășit pe scenă cu emoțiile firești ale unui copil. Sensibilitatea pe care o aveam la acea vârstă am transmis-o prin cântec publicului și telespectatorilor, care la final m-au apreciat. Atunci mi-am spus că aceasta este calea pe care trebuie să o urmez: să duc mai departe ceea ce are mai de preț neamul nostru românesc – cântecul și tradițiile, care nu trebuie uitate, ci păstrate și transmise generațiilor viitoare.

    I.V.: – De la cine moștenești talentul cântatului ?

    N.T.: – Consider că am moștenit talentul de la bunica din partea tatălui. Pe vremuri, folclorul se culegea direct de la oamenii mai în vârstă, iar de la bunica am rămas cu câteva doine și cântece pe care le păstrez cu mare drag. În memoria ei, le voi cânta mereu și sper ca, de acolo, din cer, să fie mândră că am moștenit dragostea pentru cântec, pentru portul popular și pentru satul românesc.

    I.V.: – Am aflat că urmezi cursurile Școlii Populare de Artă. Cine te-a îndrumat să te înscrii la această școală și cu cine te pregătești în domeniul artistic ?

    N.T.: – Înainte de a mă înscrie la Școala Populară de Artă, am participat la un concurs organizat la Casa de Cultură din Florești. Acolo am fost remarcat de doamna Maria Simionescu, iar datorită sfaturilor și îndrumării dânsei am luat hotărârea de a mă înscrie la Școala Populară de Arte. În prezent sunt în anul al II-lea și mă pregătesc sub îndrumarea doamnei Georgiana Chișa.

    I.V.: – Care este zona folclorică reprezentată prin cântecele interpretate de tine și prin costumul popular pe care îl porți ?

    N.T.: – Zona etnofolclorică pe care o reprezint cu multă bucurie și emoție este zona Huedinului. De aici provin cântecele pe care le interpretez și costumul popular pe care îl port cu mândrie. Este un costum țărănesc vechi, purtat de generații întregi în satul Morlaca. Prin componentele sale, acesta seamănă cu portul popular bihorean, deoarece zona noastră este una de interferență folclorică. Oriunde merg, îl port cu respect, mândrie și bucurie.

    I.V.: – Pe cine ai ca model dintre cei mai cunoscuți și apreciați soliști vocali de muzică populară din țara noastră ?

    N.T.: – Primul model pe care l-am admirat și îl prețuiesc și astăzi este regretata Iustina Crișan Dejeu, originară din satul meu. Încă din copilărie îi ascultam cântecele și mi-am spus că trebuie să îi urmez exemplul, pentru ca folclorul satului meu să dăinuie mai departe. De asemenea, îi admir pe Mariana Morcan, Sava Negrean Brudașcu și Nicolae Furdui Iancu. De fiecare dată am privit cu respect modul în care acești artiști duc mai departe folclorul autentic românesc. Încerc să învăț de la fiecare tot ceea ce este mai valoros și să păstrez nealterată linia autentică a folclorului, izvorâtă din satul românesc.

                                                                                                                                          Interviu de Ioan Vasiu