Fostul conac Rozin din Brăești

Despre fostul conac Rozin din satul Brăești, comuna cu același nume, județul Botoșani, profesorul Marilena Olariu mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, pe locul acestuia.

– Doamnă Marilena Olariu, cine a fost proprietarul acestui conac?
– [Gheorghe] Rozin [1888-1961] a fost general în Armata Română [de brigadă, de divizie și de corp de armată, succesiv, luptând în cel de-Al Doilea Război Mondial, când a fost comandantul Corpului 6 Armată]. Avea o casă în Botoșani și venea aici periodic, mai ales la strânsul recoltelor. Era foarte discret, fiind văzut destul de rar; sătenii și-l amintesc supraveghindu-i din umbră și temperându-i pe administratorii moșiei, care, uneori, erau mai severi cu cei care lucrau pământul.

– Ce fel de raporturi a avut cu comunitatea locală?
– Bătrânii satului îl pomenesc ca pe un om foarte gospodar, modest și plin de tact în relațiile cu localnicii. Le oferea ajutorul de fiecare dată când aveau nevoie și îi plătea corect și fără întârzieri.

– Cât de mare era domeniul?
– A avut peste 100 ha de teren arabil, fânețe și pășuni, dar nu a deținut păduri.

– Ce cultiva?
– În special, cereale (grâu, porumb, orz și ovăz), precum și lucernă pentru vite.

– A crescut animale?
– Avea boi pentru lucrările agricole, vaci de lapte, porci, cai de tracțiune și păsări.

– Descrieți, vă rog, curtea boierească din vremea aceea.
– Conacul [ce se afla la 25 km nord-vest de Botoșani] avea un singur nivel, cu patru camere, în fața căruia exista un parc cu alei pietruite, iarbă, flori, arbori înalți și un luciu de apă. În curte, se mai găseau beciul, fântâna, remiza trăsurii, grajduri, hambare, magazii de lemne și alte câteva atenanse, întregul perimetru fiind împrejmuit cu un gard de lemn în care era fixată poarta de acces.

– Ce s-a întâmplat la instaurarea regimului comunist?
– Proprietatea a fost confiscată [în 1949], iar sătenii au furat tot ce au găsit în conac și în curte. Clădirea principală a devenit sediu de brigadă și depozit de cereale, după care s-a ruinat, treptat, în perioada comunistă, iar dependințele au fost folosite de C.A.P. din localitate.

– Care a fost soarta boierului?
– Generalul abandonase înainte întreaga gospodărie, plecând fără a se mai întoarce vreodată. [În 1945, a fost trecut în rezervă, în 1948 – acuzat de înaltă trădare, iar în 1949 – condamnat la 20 de ani de temniță grea, decedând în închisoarea Văcărești.]

– Ce se mai păstrează, în prezent, din moșia de odinioară?
– Au mai rămas doar unele dependințe și câțiva copaci, pe amplasamentul fostei curți boierești fiind construite locuințe ale sătenilor.

– A revendicat cineva dintre descendenți fosta proprietate?
– Un nepot care locuiește în Franța a solicitat o parte a pământurilor, care se află pe rol într-un proces de retrocedare.

Florin Bălănescu