Sari la conținut
Luceafărul

Fondat 2009 · ISSN 2065 – 4200Anul 18 → 2026

Conacul Popovici Bâznoșanu din Albești

Autor: Istoria culturii

Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Conacul Popovici Bâznoșanu din Albești, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Conacul Popovici Bâznoșanu din satul Albești, comuna cu același nume, județul Botoșani, localnicul Gheorghe Câmpanu mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, în incinta acestuia.

– Domnule Gheorghe Câmpanu, câți ani aveți?
– 88.

– L-ați întâlnit pe boier?
– Sigur, îl chema Ion [Ioan] Popovici Bâznoșanu [1880-1967] și era fiul lui Mihalache Popovici Bâznoșanu [mare latifundiar (1844-1919), căsătorit, în 1870, cu Zamfira (Zanfira) Aprihan]. Am și lucrat la el – la arat, semănat, secerat, cărat snopi, treierat cu batozele și transportul cerealelor cu căruța. După ce recoltam și duceam grâul în hambare, mă plătea la hectar.

– A avut familie?
– Era însurat [cu Caterina (Catrina) Cojocaru, în 1910] și avea două fete – Gica și Sanda [Alexandra].

– Cum se purta cu sătenii?
– Era un om blajin și cumsecade; îi plătea la timp pe țăranii care munceau la el, îi ajuta pe cei necăjiți și n-a avut vreodată probleme cu cineva.

– Cine a construit conacul și când anume?
– El l-a făcut, pe la începutul secolului trecut, după ce s-a însurat.

– Cât de mare era moșia și din ce consta?
– Domeniul se întindea din Albești până la Iazul lui Brătescu [în zona comunei Durnești, județul Botoșani] și cuprindea 800 ha de pământ arabil, dintre care vreo 100 ha de pădure, pășuni, fânețe, vii, livezi și două iazuri – unul „al lui Morțun” și altul la Boul Roșu [Bour sau Ponoara], unde s-au înecat mulți bucovineni care veneau la lucru aici [ambele, în extravilanul satului].

– Cum arăta curtea boierească pe atunci?
– Conacul [situat la 44,7 km sud-est de Botoșani] este o clădire masivă, cu ziduri groase din cărămidă, alcătuită dintr-o pivniță la subsol, parter înalt, cu un cerdac sprijinit pe stâlpi de lemn, și etaj, având acoperișul în patru ape și cam 20 de camere. Dinainte, era un parc cu alei pietruite, iarbă, flori, copaci înalți, peluze îngrijite și un bazin cu fântână arteziană, iar în curte [5 ha] curgea un pârâu și se aflau șopronul trăsurii (o cupea [caretă] cu patru sau șase cai, cu care mergea la Botoșani, unde avea o casă pe Șoseaua Iașului), florăria, de care se îngrijea un angajat special, ghețăria, hambare, adăpostul pentru unelte și utilaje, magazia de lemne și încă vreo câteva anexe. Totul era împrejmuit de un gard de lemn cu o poartă mare la intrare. Grajdurile se găseau pe malul unuia dintre iazuri, într-un loc numit La Bordeie, unde avea mai multe case în care stăteau vreo 20 de familii ce munceau la vite.

– Ce s-a întâmplat la instaurarea regimului comunist?
– Au confiscat toată moșia [în 1949], iar în conac a fost sediul S.M.A. din sat și, apoi, dispensar.

– Ce soartă a avut boierul?
– L-au ridicat într-o noapte [2 spre 3 martie 1949], fără să facă alarmă. N-a știut nimic dinainte și a apucat să ia numai ce avea pe el, banii și o valiză în care ținea aurul și bijuteriile, după care a plecat la Sinaia [ulterior, la București, unde a murit și a fost înmormântat].

– Ce mai există, în prezent, din posesiunea de odinioară?
– Mai sunt conacul, care e în paragină [între timp, a fost cumpărat de un localnic care l-a restaurat și transformat în pensiune], beciul, iazurile și câțiva copaci bătrâni.

– A revendicat cineva fosta proprietate?
– O nepoată a boierului [Anca Guțulescu, fiica Alexandrei] a cerut și a câștigat conacul și o parte a pământurilor și a pădurii, pe care le-a vândut.

Florin Bălănescu

Rubrica: Istoria culturiiAutor:

Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail

Articole asemănătoare