Romanul Un ocean de deșert se înscrie în seria creațiilor epice ale lui Al. Florin Țene dedicate reconstituirii dramatice a istoriei românești din secolul al XX-lea, fiind o amplă frescă socială și morală, construită pe axa confruntării dintre demnitatea umană și mecanismele distrugerii spirituale impuse de totalitarism. Prefața semnată de Mariana Cristescu fixează dintru început direcția de lectură, subliniind dimensiunea etică și memorială a romanului, precum și valoarea sa de document literar al suferinței colective.

• Romanul este organizat în mai multe părți, fiecare având un motto semnificativ (Nietzsche, Voltaire, Balzac, Franklin, Machiavelli), procedeu care nu are doar rol ornamental, ci funcționează ca grilă hermeneutică pentru secvențele narative. Narațiunea alternează între planul idilic-tradițional al lumii rurale interbelice (familia boierului Gheorghe Roșianu, viața satului, ritualurile creștine) și planul istoric-tragic, în care se profilează treptat prăbușirea unei ordini morale sub presiunea ideologiilor distructive.
• Această construcție bipartită conferă romanului o tensiune dramatică progresivă, cititorul fiind condus de la imaginea armoniei sociale la dezastrul istoric, într-un ritm lent, dar inexorabil.
• Primele capitole sunt dominate de un realism descriptiv de factură clasică, cu accente etnografice și memorialistice. Scenele de Crăciun, praznicul de la conac, colindele, relația dintre boier și țărani recompun o mitologie a satului românesc, văzut ca spațiu al solidarității și al ierarhiei morale firești. Boierul Roșianu apare ca figură patriarhală, garant al echilibrului social, într-o lume în care autoritatea este dublată de responsabilitate.
• Limbajul este marcat de oralitate controlată, de regionalisme și formule arhaizante, ceea ce conferă textului autenticitate și densitate culturală. Descrierile ample, cu ritm domol, amintesc de tradiția sadoveniană, însă fără a cădea în imitație, fiind integrate într-o viziune modernă asupra istoriei.
• Pe măsură ce acțiunea avansează, Un ocean de deșert se transformă într-un roman al demascării Răului istoric. Al. Florin Țene formulează o critică vehementă la adresa ocupației sovietice, adică rusești, a colaborării intelectuale și a trădării elitelor, tematizând destructurarea identității naționale și dezrădăcinarea spirituală. Titlul romanului devine, în acest context, o metaforă majoră: oceanul sugerează întinderea suferinței, iar deșertul – sterilitatea morală instaurată de ideologia totalitară.
• Autorul nu recurge la maniheism simplist, ci construiește personaje aflate sub presiunea istoriei, puse în fața unor alegeri-limită. Tragedia nu este doar colectivă, ci profund individuală, fiecare destin fiind marcat de pierdere, compromis sau rezistență.
• Un aspect deosebit de important al romanului îl constituie integrarea vieții culturale interbelice (reviste literare, cenacluri, figuri reale ale lumii literare), prin intermediul personajului Georgică Roșianu. Această componentă conferă romanului o dimensiune metatextuală, în care literatura devine nu doar temă, ci și formă de supraviețuire spirituală în fața istoriei ostile.
• Publicarea poeziilor, întâlnirea cu critici și scriitori, evocarea revistelor culturale creează impresia unei epoci vii, ulterior spulberate, ceea ce sporește forța elegiacă a textului.
• Stilul lui Al. Florin Țene este caracterizat prin claritate narativă, lirism controlat și gravitate morală. Autorul preferă fraza amplă, descriptivă, cu inserturi reflexive, evitând experimentalismul gratuit. Această opțiune stilistică este consonantă cu miza romanului: recuperarea memoriei și restituirea adevărului istoric prin intermediul literaturii.
• Un ocean de deșert este un roman de maturitate, cu o pronunțată dimensiune etică și memorială, care se impune în proza românească contemporană ca o cronică literară a suferinței istorice. Al. Florin Țene se afirmă, și prin această carte, ca unul dintre puținii prozatori preocupați consecvent de investigarea traumei colective românești, oferind nu doar o narațiune, ci și un act de conștiință.
• Dorel Mateescu