ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Poem de Marin IFRIM

Alte puncte peste ”i” …

                 Pentru Ir

Punctul meu de pe i(fr)i(m), două, Doamne din senin
Plus punctul de pe (mar)i(n) deranjează de prea puncte
Puse apăsat pe i ca o pălărie gri. Cum zicea și Gigă Ene
Nu sunt puncte câte i. Când am puncte de vedere  deranjez
Înspre putere. Iar când tac mă simt cu punctul pe căciulă
Precum mutul. N-aș citi atâtea puncte de nu aș vedea
Cum unii își țin punctele pe umeri. Și aș fi mai clar în
Puncte de n-ar fi ca-n arătură, puncte-puncte de cultură.
Mă irit când îmi văd i-ul de parcă n-aș ști pustiul de sub
Frunțile cu șnur, fără țară, fără dos, ca să fiu politicos.
Mă irită viitorul ce îmi trece precum norul, prin iriși
Irezistați de politici sub rahați. Mă irit ca să fiu viu
Tot crezând că nu mai știu unde-mi este libertatea, unde-
Mi este demnitatea, și i-urile de sub puncte care nu vor
Să m-asculte. Stau deasupra unui i și de câte ori am nume
Îmi rup punctul de deasupra, ca să nu am vreun regret
Că am fost mai ticălos decât gura unui prost. Care bate
Ca un guru, când cu buza, când cu dosul. Ca să fiu politic
Os, nu am nici un os de ros. Sunt cu punctele la mine
Și iubesc pe cineva, cu toate punctele în ea, mai dihai
Decât la mine, are patru puncte pline, peste nume și
Prenume. Suntem șapte puncte bune, de la nume la prenume.