Primit pentru publicare: 17 Ian. 2022
Interviu consemnat de Ioan VASIU/ UZPR
Editor: Ion Istrate
© Ioan Vasiu, © Ana Magdin, ©Revista Luceafărul (www.luceafarul.net)

 Ioan Vasiu: Ce înseamnă RomâniaVipPress pentru dumneavoastră?

Ana Magdin: În primul rând, Dle Ioan Vasiu, vă mulțumesc pentru că prin intermediul acestui interviu, îmi arătați că vă pasă, vă doriți să îmi cunoașteți munca și viața, vă mulțumesc, cu recunoștință!
RomâniaVipPress, este a doua mea inimă, am muncit enorm ca să ajung să am acest ziar online – www.romaniavippress.com. M-au ajutat doi prieteni din Spania, cărora, le voi rămâne recunoscătoare pe viață! Mi-am dorit enorm să am un loc al meu, în care să promovez românii valoroși de pretutindeni, așa cum simt eu că merită, oameni care fac lucruri bune în acest Univers, despre care nu se știe, mi-am dorit să arăt că în orice colț de lume, avem români valoroși, cu care ne mândrim, și, că, ei, nu au uitat de țara în care s-au născut, ba chiar cu lacrimi în ochi și cu durere în suflet, îi duc dorul!

   Ioan Vasiu: Ce v-a determinat să editați această publicație care apare online?

Ana Magdin: Se întâmpla foarte des, ca la publicațiile online la care colaboram, să îmi schimbe titlul la interviuri, și nu doar că mi-l schimbau, îl scriau greșit, schimbau numele persoanei intervievate, etc. Vă dau un exemplu, am avut un interviu cu un mare scriitor bucovinean, un băiat serios, un rocker cu plete mari…, abia fusese seara la un concert, iar a doua zi, apăruse chel în interviul pe care l-am avut cu el, și, m-a sunat ușor jenat, puțin amuzat, și mi-a spus, Dna Magdin, aseară am fost la un concert rock, știți că am părul foarte lung, azi, m-au sunat prietenii să mă întrebe de ce m-am ras în cap? Eu, nu știam ce se întâmplă, de ce îmi spune asta, eram cu Petre la un eveniment, i-am promis că îl voi suna eu spre seară ca să îmi spună ce s-a întâmplat, iar el, cu mult bun simt, mi-a spus, Doamnă, poza din interviul cu mine, este a unui recidivist din Tulcea, care este ras în cap! Vă imaginați că am simțit că mi se face rău, pentru că eu îmi doresc să le aduc bucurie oamenilor prin ceea ce fac, nu să îi supăr, nu să îi fac să se simtă jigniți în vreun fel. Greșeala, desigur, era a persoanei care deținea ziarul la care eu colaboram! Am sunat, s-a remediat problema fotografiei…, dar, mă îmbolnăvisem sufletește de suferință, eu nu sunt indiferentă, o asemenea greșeală nu este permisă, nu ne batem joc de oameni, oamenii au nevoie de iubire, de prețuire, de respect! Așa că, din acel moment, mi-am propus să îmi urgentez dorința de a avea ziarul meu online. A fost suficient să îi las un mesaj unui prieten din Spania, pe care, și eu, cândva, l-am ajutat, l-am promovat când avea nevoie, așa că, fără a sta pe gânduri, în acea noapte, au lucrat pentru mine, mi-au făcut ziarul, dimineața am găsit userul și parola ziarului în mesageria facebook…, mi-au înțeles această dorință, ei, știind că eu, foarte rar apelez la cineva, și, când apelez, este ceva grav! Sunt fericită să vă spun, cam așa sunt oamenii din viața mea, buni, atenți, săritori, iubitori, dar, și eu sunt doar de bine pentru toți prietenii, pentru oameni, în general, nu țin în viața mea persoane care îmi aduc suferință, nu am de ce!

Ioan Vasiu: Când ați publicat prima ediție a ziarului ?

Ana Magdin: Ca dată exactă, nu mai rețin, dar, din luna octombrie, anul 2015, am RomâniaVipPress, cu mare binecuvântare de la Dumnezeu…, și, mă străduiesc să adun în cărți, interviuri cu toți românii mei valoroși, am scos deja prima carte cu Români de succes la ei acasă și în lume, iar anul acesta, va apărea și a doua carte…!

Ioan Vasiu: În RomâniaVipPress promovați români valoroși de pretutindeni. Amintiți vă rog numele unor români valoroși pe care ați reușit deja să-i promovați.

Ana Magdin: Toate interviurile din RomâniaVipPress, sunt cu români valoroși, am regizori de succes, am un român care a câștigat Premiul American pentru cea mai bună invenție din lume, Medalia de Aur la Salonul de Inventică de la Geneva, am actori români din America, artiști, medici, terapeuți, sportivi…,îl am pe sculptorul statuii lui Decebal de la Cazanele Dunării…, am scriitori de la New York, români valoroși din Los Angeles…, un român valoros, sunteți și dvs, Dle Ioan Vasiu, faceți deja parte din Familia RomâniaVipPress, este suficient ca oamenii să citească ziarul meu, și, cu inima bună, vor înțelege ce fac eu pentru românii mei de pretutindeni! Dar, de anul trecut, spre exemplu, am fost rugată să fac interviuri cu scriitori din Vietnam, din Singapore, am avut de curând un interviu cu una dintre cele mai iubite scriitoare din Uzbekistan, aștept acum un interviu cu un  mare scriitor din Columbia…, sunt deschisă la promovarea culturii din întreaga lume, prin cultură, dăm mâna iubirii dintre oameni! 

Ioan Vasiu: În ce perioadă ați lucrat la Televiziunea Română ?

Ana Magdin: Eu nu am fost angajată a Televiziunii Române, ca persoană fizică, am avut doar două contracte de colaborare la Festivalul Internațional Cerbul de Aur, când era Director la Evenimente Speciale, Irina Radu…, cu Televiziunea Română, am avut contracte cu firma mea, produceam emisiunea lui Petre, emisiuni tv, evenimente, concerte… etc!

Ioan Vasiu: Faceți parte sau nu, din Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România ? 

Ana Magdin: Nici eu, și nici Petre, nu facem parte din vreo formațiune a vreunei uniuni de ziariști, dar, asta nu înseamnă că nu îi respectăm și că nu îi iubim pe toți! Petre Magdin este membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România!

Ioan Vasiu: Ce alte preocupări mai aveți?

Ana Magdin: Principala mea preocupare din ultimii 23 de ani, este viața…, viața dragului meu, Petre, și, desigur, viața mea, atât cât pot să am timp și pentru mine, am și 3 cățelușe adoptate, de care mă ocup ca de prințese, au canapeaua și fotoliile lor, la noi în dormitor, care este cam de 26 mp, în formă de L, nu ne vedem când stăm în pat, cațelușele au locul lor la geamul cu vedere la grădină, iar noi, la geamul către stradă…, dar, ele ne vizitează noaptea, uneori, le găsim lângă patul nostru, alteori, în pat…, le place să ne fie mereu aproape, iar noi suntem fericiți să le știm lângă noi:)! În fiecare dimineață, mă trezesc cu gânduri și cu planuri, mă rog să îmi fie prietenii sănătoși și fericiți, apoi, cum să îi fac lui Petre ziua frumoasă, cum să îl bucur, ce să îi povestesc la pauza noastră de ceiuț…, unde să îl mai plimb…, cred că reușesc să îi fac o viață liniștită, fericită, fără griji, pentru că mă ocup eu de tot…! De dimineața, și, uneori, până dimineața, muncesc enorm, lucrez foarte mult la contractele mele și la toate treburile casei! Am scos cărți cu Interviuri de Colecție, marca RomâniaVipPress, am avut colaborări în America la New York Magazin, la Mesagerul Românesc din Portland, la Curentul Internațional din Detroit, la care încă mai colaborez, pentru un interviu publicat în acest ziar, am primit Premiul NARPA – Asociația Românilor din America de Nord și Canada…, colaborez la Gazeta de Spania…, eu sunt textiera pieselor lui Petre, mă ocup de imaginea multor români valoroși din întreaga lume…, și, lista muncii și a preocupărilor mele, poate continua pe multe pagini…! Uneori, îmi place să stau doar eu cu gândurile mele, cu rugăciunile mele…, îmi pregătesc o ciocolată caldă, rețeta mea, și…, mă duc în grădină, pe unde curge un râu…, sunt copaci, cu păsări care au cele mai frumoase triluri…, acolo, mă așez pe o treaptă a scării din beton…, trag aer în piept, mă uit la Cer…, mă uit la acel loc frumos…, stau de vorbă în gând… cu Divinitatea…, mai beau din ciocolata caldă…, și, așa îmi reîncarc eu sufletul obosit cu energie pozitivă, apoi, o iau de la capăt…! Când Petre nu mă găsește în casă, știe că sunt în grădină, vine încet cu cățelușele după el și mă strigă, unde e frumoasa mea, iar eu, îl îmbrățișez fericită pe dragul meu, Petre, și pe cățelușe…, apoi, mergem de mână în casă, cu prințesele lângă noi…, iar eu, îmi continui treburile, Petre compune! Am momente când simt să mergem la o mănăstire, să ne rugăm și să ducem alimente…, asta îmi bucură sufletul…! 

După atacul cerebral al lui Petre, nu mergem unde este gălăgie, nu mergem la concerte rock, spre exemplu, pentru că Petre nu are voie…, dar, sufletele au nevoie și de plimbare, așa că, ne adaptăm, mergem în locuri liniștite!

În încheiere, vreau să le transmit românilor și colaboratorilor mei din întreaga lume, multă sănătate, iubire, pace sufletească, iertare, gânduri bune, și, să aibă grijă de ei, oriunde-ar fi!

Dvs, Dle Ioan Vasiu, viață lungă și sănătoasă, ca să ne bucurați cu sensibilitatea catrenelor și a lucrurilor frumoase pe care le faceți pentru cultura acestui neam!