Analiză  a volumului Sinfonia gândurilor de Mihaela CD
Ed. Globart Universum, Canada
Cu două Cuvinte înainte de Johnny Ciatloș Deak și Al. Florin Țene

Volumul Sinfonia gândurilor, semnat de scriitoarea româno-canadiană Mihaela CD, propune o formulă literară plurală și generoasă – o îmbinare de eseuri, articole și cronici literare – reunite într-o arhitectură tematică ce amintește de compoziția muzicală cultă: o simfonie. Cele două Cuvinte înainte, semnate de Johnny Ciatloș Deak, membru al Uniunii Jurnaliștilor Independenți din România, și de Al. Florin Țene, președinte internațional al Ligii Scriitorilor Români și membru al Academiei Americano-Române de Arte și Știință, stabilesc din debut un cadru axiologic solid. Ele confirmă statutul autoarei ca o voce matură a literaturii române din diaspora și subliniază importanța volumului în peisajul literar actual.

• Titlul însuși — Sinfonia gândurilor — trimite la un model compositiv complex, în care ideile, precum instrumentele unei orchestre, se armonizează într-un discurs polifonic. Etimologia termenului „simfonie”, provenind din gr. syn („împreună”) și phoné („sunet”), devine metafora centrală a întregii cărți: gândurile nu sunt simple note izolate, ci părți integrate ale unei construcții ample, cu vibrații afective și intelectuale distincte.
• Cartea este organizată în șapte capitole, fiecare funcționând ca un „tablou tematic”, urmate de două secțiuni marginale, dar semnificative: „Despre Mihaela CD”, un segment biografic și profesional; „Postfață: Când sufletul vrea să cânte”, o reflexie metaforică asupra actului scrierii; „Impresiile scriitorilor despre scrierile Mihaelei CD”, o galerie de receptări critice.Această structură amplă indică ambiția autoarei de a crea o panoramă a propriilor reflecții, dar și de a oferi cititorului un cadru de interpretare în care vocea personală să se întâlnească cu ecourile criticii.
• Cele șapte capitole sunt echivalentul celor 3–4 părți ale unei simfonii clasice, dar extinse, adaptate la nevoia exprimării scrise. Ele explorează teme precum: condiția umană în context contemporan; raportul dintre etică și estetică; identitatea diasporică; rolul artei și al literaturii în societate; sensul introspecției și al empatiei; receptarea culturală și promovarea autorilor din spațiul românesc.
• Fiecare capitol are o tonalitate proprie, diferențiată prin registru stilistic, densitate reflexivă și ritm discursiv.
• Eseurile Mihaelei CD se disting printr-o scriitură fluentă, confesivă, dar precisă, în care emoția nu anulează claritatea ideilor. Deși autoarea are o formație poetică solidă, în acest volum lirismul devine un vehicul ideatic, nu un scop în sine. Structura interogativă, metafora recurentă și meditația aforistică sunt elemente cheie ale stilului ei.
• Eseurile tratează teme ce țin de: sensul vieții în diaspora; responsabilitatea morală în epoca accelerării informaționale; relația dintre interioritate și comunitate; rolul memoriei afective.
• În această privință, Mihaela CD se apropie de tradiția eseisticii românești cultivate de Lucian Blaga, Constantin Noica sau Vasile Băncilă, însă filtrată prin sensibilitatea contemporaneității.
• Articolele din volum demonstrează un spirit analitic și civic, preocupat de promovarea valorilor culturale românești și de apărarea demnității identitare.
• Se remarcă o atenție specială pentru: evenimente literare,personalități ale culturii române, proiecte artistice relevante.
• Scriitura jurnalistică este suplă, argumentată, lipsită de tezism, dar în mod clar orientată către susținerea culturii române în diaspora.
• Cronicile Mihaelei CD adoptă un ton echilibrat: ele valorizează autorii comentați, dar evită excesele elogioase. Autoarea practică o critică descriptiv-interpretativă, structurată pe: analiza temelor, disecarea stilului, relevarea originalității, situarea operei în context.
• Aceste texte confirmă vocația autoarei de mediator cultural, ilustrând o formă de solidaritate literară și estetică.
• Compararea volumului cu o simfonie nu este un simplu artificiu retoric, ci o cheie de lectură consistentă.
• La fel ca într-o compoziție muzicală, textele Mihaelei CD funcționează în regim polifonic: fiecare eseu este o temă; fiecare articol este o variațiune; fiecare cronică este un dialog contrapunctic.
• Discursul autoarei se desfășoară pe un ritm sincopat, alternând: introspecția lentă, meditativă; observația rapidă, jurnalistică; analiza critică structurată.
• Această alternanță creează un flux narativ echilibrat, ce permite cititorului să parcurgă volumul ca pe o lucrare muzicală complexă.
• Postfața Când sufletul vrea să cânte funcționează ca un cod muzical un summum al intențiilor creatoare ale autoarei. Ea explică metafora centrală a volumului: scrisul nu este doar o tehnică, ci o expresie a vibrației interioare.
• Secțiunea cu impresiile scriitorilor consolidează statutul Mihaelei CD în cadrul literaturii contemporane românești, atât în țară, cât și în diaspora.
• Sinfonia gândurilor este o lucrare matură, complexă și echilibrată, ce îmbină: reflecția etică, observația jurnalistică, analiza critică, lirismul intelectualizat.
• Volumul confirmă vocația Mihaelei CD de autor cu voce distinctă, cu preocupări pentru estetica ideilor și pentru promovarea culturii române. Cele două Cuvinte înainte, semnate de personalități marcante ale literaturii române, așază cartea într-un context de recunoaștere și validare.
• Prin structura sa polifonică și prin diversitatea registrelor discursului, Sinfonia gândurilor se impune ca o lucrare reprezentativă pentru literatura română din diaspora și ca un exemplu de simfonie a spiritului, în care gândurile devin instrumente ale unei armonii interioare.
• AL.Florin ȚENE