CATRENE AUTUMNALE

C A T R E N E

mă ceartă toamna că mănânc prea mult

și nu îmi mai ajung fructele coapte

promit că sfatul ei o să-l ascult

dar voi dormi-n livadă și la noapte

000

e disperată toamna și mă strigă

îmi face semn pădurea c-un ștergar

plânge septembrie sub o ferigă

pe cer soarele râde tot mai rar

000

în toamna asta mi-e atât de frig

mă tem că-n vers nu pot să îți explic

mă tem că-n vis nu pot să te mai strig

dar îți trimit iubirea într-un plic

000

iar rătăcește toamna pe câmpie

iar se aude toamna murmurând

iar stoarce toamna strugurii prin vie

iar bate toamna nucii rând pe rând

000

se plimbă toamna veselă-n caleașcă

e-un ritual nemuritor și sfânt

de plictiseală tot orașul cască

și pomii-n parc renunță la veșmânt

Ioan Vasiu

Articole asemănătoare