Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
CATRENE de Ioan VASIU
C A T R E N E
mi-e dor să stau cu tata la taifas
să aflu de la el când o să plouă
de ce puține zile mi-au rămas
și când se logodește luna nouă
000
las vrăbiile să-mi ciugulească-n palmă
ademenesc luna cu struguri copți
ascult vântul ce plânge pe la porți
când toamna prin păduri se plimbă calmă
000
dacă o-ntâlniți pe o câmpie
cu coasa-n mână sprijinind un gard
să-i spuneți să mă lase să mai ard
vreo câțiva ani mereu prin poezie
000
privesc fântâna care-n somn suspină
când plânge marea ador s-o s-o ascult
vorbesc cu luna când noaptea-i senină
sunt doar poet și-n rest nimic mai mult
000
te-am surprins iubindu-te cu luna
te-am surprins dând mării un sărut
te-am surprins făcând ochi dulci întruna
țărmului ce rămăsese mut
000
în zori de zi când își arată fața
soarele-mi spune bună dimineața
și-n fiecare seară blânda lună
mă caută să-mi spună noapte bună
000
o pasăre ce-ar vrea să cânte constată că nu are glas
de ce-ai plecat așa devreme sau pentru ce-ai mai fi rămas
stoluri de păsări migratoare ca un solfegiu trist s-au dus
te-aștept pe-un țărm la răsărit dar tu alergi înspre apus
000
scriu în gând cel mai frumos poem
bucuros că se încheie săptămâna
pe un țărm de mare azi vă chem
să îi facem toamnei semn cu mâna
000
vorbesc pădurile în somn adeseori
visând ninsori de basm necontenite
stoluri de berze zboară-n grabă către nori
poeme-ncearcă toamna să recite
000
pentru speranțe am timp berechet
pentru un vis câte-un catren mai scriu
pentru o prietenie fug pe net
pentru-a iubi nicicând nu e târziu
000
toamna umblă desculță și cade
vântul o ciufulește întruna
soarelui îi arde de ocheade
dimineața îmi sărută mâna
000
m-am îndrăgostit de-un mic oraș
și-i dedic mereu o poezie
pentru urbea mea sunt pătimaș
și ea lucru-acesta cred că-l știe
Ioan Vasiu
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania