CATRENE AUTUMNALE, DE IOAN VASIU
Autor: Ioan VASIUlnvitaţie la lectură
CATRENE AUTUMNALE
bolnav de poezie și de vară
mă mut în toamna care-a ruginit
în timp ce vântul suspină și ară
câmpia ce-are sufletul rănit
ooo
e răcită toamna și-are febră
o aud spre seară cum strănută
vântul cântă-o arie celebră
marea tace parcă-i surdomută
ooo
încerc să număr frunzele ce cad
zeci de-amintiri în buzunar îmi ard
plânge pe cer încet un stol nomad
dau bună ziua până și-unui gard
ooo
spre toamnă deznădejdile-mi alung
spre toamnă vântul fuge înspre munte
sunt scurte zilele și nu-mi ajung
să număr amintirile cărunte
ooo
abia venită toamna a pus vara pe fugă
fructele în livadă plesnesc de nerăbdare
pădurea-ncărunțește și-n somn multe îndrugă
soarele lenevește și mai tărziu răsare
ooo
m-ascund de toamnă-n clăile de fân
de prea mult rod merii-n livezi se-ndoaie
vântul aleargă ca un urs păgân
și duce spre apus norii de ploaie
ooo
miroase-a toamnă deja prin gutui
livada are gust de mere coapte
iar așteptările-s mai amărui
și bucuriile se pierd în noapte
ooo
m-a prins toamna într-un corcoduș
numărând pe cer primele stele
promițând c-o să cobor acuș
am ascuns o stea-n visele mele
000
piersică de toamnă-ți este gura
două stele ascunzi în priviri
în iubire știi să-ntreci măsura
reciți un poem precum respiri
ooo
mi-a încolțit speranța-n buzunare
mi-au ruginit durerile-n auz
mi-a dezertat un vis pe-un țărm de mare
m-a părăsit un anotimp ursuz
de Ioan VASIU
Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor: Ioan VASIU
Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail
