Catrene, de Ioan Vasiu
Autor: Ioan VASIUlnvitaţie la lectură
C A T R E N E
voi scrie un poem pe-o frunză de arțar
voi scrie un poem pe-o floare de mușcată
voi scrie un poem pe-un trandafir amar
voi scrie un poem pe-un nor de ciocolată
ooo
am scris și versuri albe uneori
versuri brunete alteori am scris
versuri albastre-am tipărit pe nori
versuri pestrițe-am plămădit în vis
ooo
se înmulțiră anii în al meu buletin
chiar și-n jurnalul vieții rămas-a loc puțin
mă sinucid legându-mi poemele de gât
de mor doar poezia-mi va ține de urât
ooo
au explodat cireșii în livadă
albinele grăbite vin să vadă
flori albe cu petale de zăpadă
gătite parcă pentru promenadă
ooo
împart speranțe celor supărați
împart catrene oricărui vecin
împart din tot ce am câte puțin
și nu aștept nimic în schimb să-mi dați
ooo
decât să bat la porți ce sunt închise
și să mă cert cu vântul ce adie
prefer să rătăcesc mereu prin vise
cu buzunarul plin de poezie
ooo
mă duc spre lumea care mă așteaptă
mă duc convins că sunt un om păgân
mă duc sătul că viața e nedreaptă
sigur că plec dar vreau să mai rămân
ooo
primăvara a scăpat din zgardă
și aleargă-n voie prin livezi
sunt îngrijorat că o să piardă
floare după floare…tu o vezi ?…
ooo
mi-e dor să dorm sub merii ce-nfloresc
mi-e dor s-alerg prin lanul plin de maci
mi-e dor s-admir cum norii se iubesc
mi-e dor de-un sat cu oameni mai săraci
ooo
tristețea am vândut-o-n iarmaroc
și pesimismul mi l-a luat o stea
am dat și nostalgia…ce noroc…
doar de reumă nu mai pot scapa
ooo
eu aparțin unui oraș duios
unde comunității nu îi pasă
că guguștiucii-s zgribuliți pe casă
și amintirile merg doar pe jos
Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor: Ioan VASIU
Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail
