Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

CERNĂUŢI – INEPUIZABIL SPAŢIU CULTURAL ROMÂNESC

Când totul funcţionează anapoda în ţara ta, e greu să mai găseşti resurse interioare pentru a fi receptiv la destinul fraţilor tăi de neam şi ţară, care, prinşi în tăvălugul Istoriei, au fost smulşi din patria mamă. Dar cum rosturile neamului românesc nu trebuie raportate doar între graniţele actuale ale României, ci într-un spaţiu sacru ce urcă spre epoca lui Burebista, am considerat că revelarea unor realităţi culturale ale românilor din ţinutul Bucovinei de Nord al Ucrainei poate să întregească imaginea arealului căruia îi aparţinem.

Energizat de astfel de gânduri, am alunecat – împreună cu Gabriel Balaşa, unul dintre importanţii redactori de la ,,Informatorul Moldovei” –, la început de primăvară înspre Cernăuţi, pentru a lua parte, pe 6 martie, la ,,Sărbătoarea mărţişorului”. Evenimentul, organizat de Societatea pentru Cultură Românească ,,Mihai Eminescu” din Cernăuţi, ajuns la a XVII-a ediţie, a cuprins o desfăşurare de forţe greu de anticipat. În faţa unui public numeros –  mulţumit că şi-a găsit locuri până şi  pe culoarele impozantei săli a Palatului Academic al Universităţii Bucovinene de Medicină din Cernăuţi – au ţinut dintru început să exprime un mesaj de speranţă şi bucurie pentru sosirea primăverii o serie de personalităţi, precum: poetul Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii ,,Mihai Eminescu”, Gheorghe Galiţ, primviceguvernator al Regiunii Cernăuţi, Tatiana Popa, consulul general al României la Cernăuţi, Aurica Bojescu, consilierul deputatului Ioan Popescu din Rada Ucraineană şi istoricul Dumitru Covalciuc. Apoi, după ce Vasile Bâcu, creierul evenimentului, a salutat prezenţa micilor delegaţii din judeţele Suceava şi Iaşi şi a mulţumit ziaristului Gabriel Balaşa şi elevilor de la Şcoala ,,Constantin Tincu” Lişna-Botoşani, coordonaţi de profesoara Alina Cojocaru, pentru originalele felicitări create în tehnica quilling, oferite în semn de preţuire românilor din Ucraina, a început maratonul cântecului şi dansului românesc. Invoc ideea de maraton, întrucât nu pot încadra altfel o manifestare care s-a întins, fără niciun fel de pauză, pe durata a mai mult de cinci ore, incluzând 34 de formaţii artistice cu un  număr de aproximativ 400 de persoane de toate vârstele.

Două au fost însă aspectele care au fost interesante: primul constă în nota de profesionalism a participanţilor, dovadă că tot ceea au dezvăluit – de la costumul popular românesc şi până la prestaţia pe scenă – s-a constituit într-un rezultat fast al muncii, talentului şi dăruirii. Al doilea aspect surprinzător a fost acela că, deşi durata spectacolului a fost extrem de lungă, aproape toţi cei prezenţi au rămas până la final, semn că demersul a fost o reuşită totală.

Succesul organizatorilor e cu atât mai important cu cât capitalul de românism din Ucraina a beneficiat la acest început de martie atât de o infuzie de sânge prospăt, necesar întru conservarea fibrei străbune a neamului, cât şi de conştientizarea imensului rezervor de energie românească din nordul Bucovinei, într-o perioadă în care, adesea gratuit, se vorbeşte de o diluare a tradiţiilor şi valorilor româneşti în acest spaţiu.

Totuşi, dintr-o mare consideraţie pentru arta celor  care s-au perindat pe scenă, voi menţiona numele câtorva ansambluri corale ori solişti care, prin cântecele şi dansurile tradiţionale, au emoţionat sala într-un mod aparte: Corul ,,Dragoş-Vodă”, condus de Elena Nandriş, Ansamblul ,,Clasic”, în frunte cu Gheorghe Posteucă, Ansamblul ,,Perla”, Corul popular ,,Codrii Cosminului”, Ansamblul de dansuri din Ciubei, Ansamblul ,,Izvoraş”, Corul teologic ,,Fii Arboroasei”,  Ansamblul ,,Mugurelul” şi ,,Ciobănaşul”; de asemenea, impresionantă a fost ,,Hora din Moldova”, interpretată de  Igor Costea, ca şi vocea lui Alexandru Tărâţeanu şi Adrian Costea, peste care a tronat eleganţa şi rafinamentul Danielei Bâcu (fiica preşedintelui Societăţii ,,Mihai Eminescu’’), şi, important, prezenţa discretă dar eficientă a profesoarei Ancuţa Bâcu, ce a statornicit rotund  echilibrul zilei. Special am ţinut să-i evidenţiez, la final, pe cei 20 de solişti ai Ansamblului ,,Ciobănaşul” din Rădăuţi, judeţul Suceava, coordonaţi de Dumitru Pomohaci, câştigători ai mai multor festivaluri de folclor din România şi din Europa, dar şi pe profesoara de muzică Raisa Bârnaz, din Orhei, Republica Moldova, care au demonstrat nu numai forţa şi profunzimea cântecului tradiţional românesc, ci şi putinţa de a fi împreună, noi românii, în spaţiul viu al culturii române.

De fapt aceasta a fost ideea pe care, după spectacol, a exprimat-o onestul român Vasile Bâcu: ,,Eu sprijin românismul din nordul Bucovinei din convingerea că aparţin unei milenare culturi, nu pentru avantaje materiale!” Discutând cu el am înţeles că problemele minorităţii româneşti din Ucraina sunt generale, obişnuite, generate în primul rând de criza economică globală, care face ca sprijinul statului ucrainean să fie limitat, aşa cum, în aceeaşi coordonată, se înscrie şi sprijinul statului român, mai mult simbolic, pentru minorităţile de acelaşi neam din afara Ţării. Totuşi, preşedintele Societăţii pentru Cultură Românească este bucuros că, uneori cu aportul financiar al Administraţiei Regionale de Stat Cernăuţi – Ucraina, alteori prin contribuţii proprii, individuale, se creează cadrul favorabil demarării unor proiecte de anvergură, care păstează vie conştiinţa românească în Ţara pădurilor de fag.

…Oare la nivel de stat, când vedem că entitate românească din Ucraina şi nu numai îşi poartă cu atâta nobleţe zestrea spirituală, încrustată în substanţa lăuntrică, n-ar trebui – în absenţa unui sprijin material consistent – măcar să ajutăm cultural românii de dincolo, oferind şi carte românească, dar promovându-le şi valorile, pentru ca mugurii să aibă motivaţia dezvoltării în temeiurile străbune?!… Când Europa recunoaşte valori – precum sculptorul român Dumitru Gorşcovschi, creatorul statuii lui Mihai Eminescu de la Cernăuţi – iar noi nu le primim măcar în Uniunea Artiştilor Plastici din România, de ce ne mirăm că suntem atât de bine priviţi la scară europeană?!!!



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. D.M. Gaftoneanu spune:

    …IMPECABIL ARTICOL!

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5