Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025
CEZAR IOAN: ”Presa care-și merită numele face un serviciu esențial societății”
- IOAN VASIU: – Ești absolvent al Facultății de Jurnalist și Științele Comunicării. Când și unde ai debutat, ca jurnalist ?
CEZAR IOAN: – Am intrat la facultate în 1990 și am obținut diploma cu o mică întârziere față de colegii mei, în februarie 1995. Am debutat cu o cronică de film în ziarul Opinia Buzău, în 1991, apoi am scris sporadic pentru Realitatea Românească (inclusiv o anchetă despre “combinații ciudate” prin care statul român pierdea active imobiliare și industriale valoroase asociindu-se cu diverși mici întreprinzători care le înstrăinau, apoi falimentau și rămâneau cu clădirile sau utilajele – în cazul respectiv, Fabrica de Osii și Boghiuri Balș se asociase cu un antreprenor ca să facă… sucuri limpezi de fructe).- I.V.: – Care sunt publicațiile la care ai lucrat în decursul anilor și unde lucrezi acum ?
- C.I.: – Am lucrat consistent, începând din luna mai 1993, la Mediafax, Ziua, Ziarul de Cluj, Gazeta sporturilor, din nou Ziua. Am mai colaborat, firește, la alte ziare, reviste sau posturi de radio. Acum lucrez la propria mea publicație – Vinul.ro – pe care am fondat-o în 2005 în format electronic și apoi am declinat-o în print, între 2008 și 2020.
- I.V.: – Care sunt jurnaliștii mai cunoscuți și apreciați, alături de care ai lucrat ?
- C.I.: – Trecerea timpului a făcut ca percepția despre unele vedete jurnalistice ale anilor ’90 și 2000 să sufere destule modificări. Având asta în vedere, pot vorbi despre Sorin Roșca Stănescu sau Ioan Cupen din perioada ziarului Ziua, Alin Fumurescu și MIhnea Măruță din perioada Ziarului de Cluj, Liviu Man din perioada ziarului Ziua de Ardeal.
- I.V.: – Ce înseamnă Vinul pentru jurnalistul Cezar Ioan ?
- C.I.: – Sunt unul dintre co-inițiatorii demersurilor (Congresul pentru gastronomia și vinurile din România, Manifestul aferent) care au condus la apariția Zilei gastronomiei și vinurilor din România. Vinul, văzut ca parte integrantă din gastronomie și ca o componentă a identității naționale în sens cultural, mi se pare extrem de important. Evident, nu mă refer la băutul fără măsură, la excese, ci la vinul ca o componentă a civilizației nord-mediteraneene, din civilizația vestică.
- I.V.: – Ai regretat cândva pentru că nu ai ales o altă profesie ?
- C.I.: – N-am avut vreodată motiv să regret alegerea făcută atunci când m-am apropiat de cultura vinului. Am cunoscut oameni, locuri, gastronomi și obiceiuri pe care le consider valoroase și conforme cu aspirațiile și cu vederile mele despre lume și viață. Mi-e greu să gândesc la ceva care m-ar fi atras mai mult – poate doar să apuc să scriu mai mult texte de dimensiuni mai mari, cum a fost cartea “Connaisseur fără ifose”, care m-a provocat să-mi structurez informația despre vin într-un format destinat unui public cât mai divers.
- I.V.: – Ne putem aștepta ca la un moment dat presa on-line să ducă la dispariția presei tipărite ?
- C.I.: – Cred că are mai puțină importanță sub ce formă va supraviețui presa. Atenție! Trebuie să definim acest termen, cred că e foarte important, în înțelegerea mea, jurnalistul este acea persoană care-și câștigă majoritatea veniturilor din culegerea, verificarea și mai ales din publicarea de informații destinate publicului – asta-l deosebește, de pildă, de detectivii particulari, de lucrătorii serviciilor de informații și de diferiții samsari de informații, mai mult sau mai puțin bine intenționați. Faptul că publică aceste informații pe care le adună și le verifică prin viu grai sau pe calea undelor, prin scris pe hârtie sau pe internet, mi se pare mai puțin important – important, într-adevăr este ca jurnalismul și jurnalistul să poată supraviețui, fiindcă rolul pe care-l joacă în viața societății este unul extrem de important.
- I.V.: – Se mai poate spune astăzi că presa este a patra putere în statul democratic ?
- C.I.: – Cred că niciodată, de la apariția “presei”, (atât ca tehnologie a tiparului, cât și în sensul de mass-media), aceasta n-a fost mai supusă erodării ca azi. Am, însă, încredere în rolul ei de “câine de pază” al societății. Nu văd, personal, ce am putea pune în locul presei, dacă dorim să mai avem o societate sănătoasă. Chiar și în rolul de “canar de mină” – pasărea care moare semnalizând toxicitatea mediului – presa care-și merită numele face un serviciu esențial societății.
- I.V.: – Ce proiecte ai în vedere pentru viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat ?
- C.I.: – În afară de a scrie o carte care nu are aproape deloc legătură cu vinul, ci cu societatea românească, n-am alte planuri importante în afară de a găsi o cale (sau mai multe) și mai ales un limbaj care să fie înțeles și acceptat de o parte cât mai mare a societății – poate e o provocare pur personală, dar asta e.
Interviu de Ioan Vasiu / UZPR
Articole asemănătoare
- RADU GLIGOR: ” UZPR, prin forța cuvântului în presa scrisă ori vorbită, poate avea un rol major în făurirea unei societăți democratice”
- De Ziua ziaristului român, 28 iunie 2020, dau şi eu cu şfichiul…
- PAUL-SEVER SMADU:-”Fiecare popor are presa pe care o merită! ”
- CRISTIAN TABĂRĂ: ”Încă nu am obosit, dar osteneala îmi cam dă târcoale, ca să fiu sincer”
- Scurt interviu cu jurnalistul și scriitorul Daniel Mariș
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania